James (Romanian)

1

1:1b.JAM.001.001 Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Hristos, către cele douăsprezece seminţii cari sînt împrăştiate: sănătate!

1:2b.JAM.001.002 Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie cînd treceţi prin felurite încercări,

1:3b.JAM.001.003 ca unii cari ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.

1:4b.JAM.001.004 Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvîrşit lucrarea, pentruca să fiţi desăvîrşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic.

1:5b.JAM.001.005 Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s'o ceară dela Dumnezeu, care dă tuturor cu mînă largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.

1:6b.JAM.001.006 Dar s'o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentrucă cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, turburat şi împins de vînt încoace şi încolo.

1:7b.JAM.001.007 Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva dela Domnul,

1:8b.JAM.001.008 căci este un om nehotărît şi nestatornic în toate căile sale.

1:9b.JAM.001.009 Fratele dintr'o stare de jos să se laude cu înălţarea lui.

1:10b.JAM.001.010 Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui: căci va trece ca floarea ierbii.

1:11b.JAM.001.011 Răsare soarele cu căldura lui arzătoare, şi usucă iarba: floarea ei cade jos, şi frumuseţea înfăţişării ei piere: aşa se va vesteji bogatul în umbletele lui.

1:12b.JAM.001.012 Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci dupăce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit -o Dumnezeu celor ce -L iubesc.

1:13b.JAM.001.013 Nimeni, cînd este ispitit, să nu zică: ,,Sînt ispitit de Dumnezeu``. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuş nu ispiteşte pe nimeni.

1:14b.JAM.001.014 Ci fiecare este ispitit, cînd este atras de pofta lui însuş şi momit.

1:15b.JAM.001.015 Apoi pofta, cînd a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea.

1:16b.JAM.001.016 Nu vă înşelaţi prea iubiţii mei fraţi:

1:17b.JAM.001.017 orice ni se dă bun şi orice dar desăvîrşit este de sus, pogorîndu-se dela Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.

1:18b.JAM.001.018 El, de bună voia Lui, ne -a născut prin Cuvîntul adevărului, ca să fim un fel de pîrgă a făpturilor Lui.

1:19b.JAM.001.019 Ştiţi bine lucrul acesta, prea iubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mînie;

1:20b.JAM.001.020 căci mînia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.

1:21b.JAM.001.021 De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blîndeţă Cuvîntul sădit în voi, care vă poate mîntui sufletele.

1:22b.JAM.001.022 Fiţi împlinitori ai Cuvîntului, nu numai ascultători, înşelîndu-vă singuri.

1:23b.JAM.001.023 Căci dacă ascultă cineva Cuvîntul, şi nu -l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într'o oglindă;

1:24b.JAM.001.024 şi, dupăce s'a privit, pleacă şi uită îndată cum era.

1:25b.JAM.001.025 Dar cine îşi va adînci privirile în legea desăvîrşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.

1:26b.JAM.001.026 Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrînează limba, ci îşi înşeală inima, religiunea unui astfel de om este zădarnică.

1:27b.JAM.001.027 Religiunea curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume.

2

2:1b.JAM.002.001 Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutînd la faţa omului.

2:2b.JAM.002.002 Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac îmbrăcat prost;

2:3b.JAM.002.003 şi voi puneţi ochii pe celce poartă haina strălucitoare, şi -i ziceţi: ,,Tu şezi în locul acesta bun!`` Şi apoi ziceţi săracului: ,,Tu stai colo în picioare!`` Sau: ,,Şezi jos la picioarele mele!``

2:4b.JAM.002.004 Nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă, şi nu vă faceţi voi judecători cu gînduri rele?

2:5b.JAM.002.005 Ascultaţi, prea iubiţii mei fraţi: n'a ales Dumnezeu pe cei ce sînt săraci în ochii lumii acesteia, ca să -i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei, pe care a făgăduit -o celor ce -L iubesc?

2:6b.JAM.002.006 Şi voi înjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă tîrăsc înaintea judecătoriilor?

2:7b.JAM.002.007 Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care -l purtaţi?

2:8b.JAM.002.008 Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: ,,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi``, bine faceţi.

2:9b.JAM.002.009 Dar dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat, şi sînteţi osîndiţi de Lege ca nişte călcători de lege.

2:10b.JAM.002.010 Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într'o singură poruncă, se face vinovat de toate.

2:11b.JAM.002.011 Căci, Cel ce a zis: ,,Să nu preacurveşti``, a zis şi: ,,Să nu ucizi``. Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii.

2:12b.JAM.002.012 Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni cari au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei:

2:13b.JAM.002.013 căci judecata este fără milă pentru celce n'a avut milă; dar mila biruieşte judecata.

2:14b.JAM.002.014 Fraţii mei, ce -i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n'are fapte? Poate oare credinţa aceasta să -l mîntuiască?

2:15b.JAM.002.015 Dacă un frate sau o soră sînt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele,

2:16b.JAM.002.016 şi unul dintre voi le zice: ,,Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!`` fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?

2:17b.JAM.002.017 Tot aşa şi credinţa: dacă n'are fapte, este moartă în ea însaş.

2:18b.JAM.002.018 Dar va zice cineva: ,,Tu ai credinţa, şi eu am faptele.`` ,,Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.``

2:19b.JAM.002.019 Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred... şi se înfioară!

2:20b.JAM.002.020 Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zădarnică?

2:21b.JAM.002.021 Avraam, părintele nostru, n'a fost el socotit neprihănit prin fapte, cînd a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?

2:22b.JAM.002.022 Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvîrşită.

2:23b.JAM.002.023 Astfel s'a împlinit Scriptura care zice: ,,Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s'a socotit ca neprihănire``; şi el a fost numit ,,prietenul lui Dumnezeu.``

2:24b.JAM.002.024 Vedeţi dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.

2:25b.JAM.002.025 Tot aşa, curva Rahav: n'a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte, cînd a găzduit pe soli şi i -a scos afară pe altă cale?

2:26b.JAM.002.026 După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.

3

3:1b.JAM.003.001 Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, căci ştiţi că vom primi o judecată mai aspră.

3:2b.JAM.003.002 Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvîrşit, şi poate să-şi ţină în frîu tot trupul.

3:3b.JAM.003.003 De pildă, dacă punem cailor frîul în gură, ca să ne asculte, le cîrmuim tot trupul.

3:4b.JAM.003.004 Iată, şi corăbiile, cît de mari sînt, şi, măcar că sînt mînate de vînturi iuţi, totuş sînt cîrmuite de o cîrmă foarte mică, după gustul cîrmaciului.

3:5b.JAM.003.005 Tot aşa şi limba, este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde!

3:6b.JAM.003.006 Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, cînd este aprinsă de focul gheenei.

3:7b.JAM.003.007 Toate soiurile de fiare, de păsări, de tîrîtoare, de vieţuitoare de mare se îmblînzesc, şi au fost îmblînzite de neamul omenesc,

3:8b.JAM.003.008 dar limba niciun om n'o poate îmblînzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrîna, este plină de o otravă de moarte.

3:9b.JAM.003.009 Cu ea binecuvîntăm pe Domnul, şi Tatăl nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni cari sînt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.

3:10b.JAM.003.010 Din aceeaş gură iese şi binecuvîntarea şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!

3:11b.JAM.003.011 Oare din aceeaş vînă a izvorului ţîşneşte şi apă dulce şi apă amară?

3:12b.JAM.003.012 Fraţii mei, poate oare un smochin să facă măsline, sau o viţă să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce.

3:13b.JAM.003.013 Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blîndeţa înţelepciunii!

3:14b.JAM.003.014 Dar dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului.

3:15b.JAM.003.015 Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pămîntească, firească (Greceşte: sufletească.), drăcească.

3:16b.JAM.003.016 Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.

3:17b.JAM.003.017 Înţelepciunea care vine de sus, este, întîi, curată, apoi pacinică, blîndă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roduri bune, fără părtinire, nefăţarnică.

3:18b.JAM.003.018 Şi roada neprihănirii este sămănată în pace pentru cei ce fac pace.

4

4:1b.JAM.004.001 De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, cari se luptă în mădularele voastre?

4:2b.JAM.004.002 Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi, şi vă luptaţi; şi nu aveţi, pentrucă nu cereţi.

4:3b.JAM.004.003 Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentrucă cereţi rău, cu gînd să risipiţi în plăcerile voastre.

4:4b.JAM.004.004 Suflete prea curvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.

4:5b.JAM.004.005 Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul, pe care L -a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine.

4:6b.JAM.004.006 Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: ,,Dumnezeu stă împotriva celor mîndri, dar dă har celor smeriţi.``

4:7b.JAM.004.007 Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi dela voi.

4:8b.JAM.004.008 Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mînile, păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită!

4:9b.JAM.004.009 Simţiţi-vă ticăloşia; tînguiţi-vă şi plîngeţi! Rîsul vostru să se prefacă în tînguire, şi bucuria voastră în întristare:

4:10b.JAM.004.010 Smeriţi-vă înaintea Domnului, şi El vă va înălţa.

4:11b.JAM.004.011 Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău pe un frate, sau judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Şi dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător.

4:12b.JAM.004.012 Unul singur este dătătorul şi judecătorul Legii: Acela care are putere să mîntuiască şi să piardă. Dar tu cine eşti de judeci pe aproapele tău?

4:13b.JAM.004.013 Ascultaţi, acum, voi cari ziceţi: ,,Astăzi sau mîne ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie, şi vom cîştiga!``

4:14b.JAM.004.014 Şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mîne! Căci ce este viaţa voastră? Nu sînteţi decît un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere. -

4:15b.JAM.004.015 Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: ,,Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.``

4:16b.JAM.004.016 Pe cînd acum vă făliţi cu lăudăroşiile voastre! Orice laudă de felul acesta este rea.

4:17b.JAM.004.017 Deci, cine ştie să facă bine şi nu face, săvîrşeşte un păcat!

5

5:1b.JAM.005.001 Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Plîngeţi şi tînguiţi-vă, din pricina nenorocirilor, cari au să vină peste voi.

5:2b.JAM.005.002 Bogăţiile voastre au putrezit, şi hainele voastre sînt roase de molii.

5:3b.JAM.005.003 Aurul şi argintul vostru au ruginit; şi rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănînce carnea! V'aţi strîns comori în zilele din urmă!

5:4b.JAM.005.004 Iată că plata lucrătorilor, cari v'au secerat cîmpiile, şi pe care le-aţi oprit -o, prin înşelăciune, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor.

5:5b.JAM.005.005 Aţi trăit pe pămînt în plăceri şi în desfătări. V'aţi săturat inimile chiar într'o zi de măcel.

5:6b.JAM.005.006 Aţi osîndit, aţi omorît pe cel neprihănit, care nu vi se împotrivea!

5:7b.JAM.005.007 Fiţi dar îndelung răbdători, fraţilor, pînă la venirea Domnului. Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă a pămîntului, şi o aşteaptă cu răbdare, pînă primeşte ploaie timpurie şi tîrzie.

5:8b.JAM.005.008 Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape.

5:9b.JAM.005.009 Nu vă plîngeţi unii împotriva altora, fraţilor, ca să nu fiţi judecaţi: iată că Judecătorul este chiar la uşă.

5:10b.JAM.005.010 Fraţii mei, luaţi ca pildă de suferinţă şi de răbdare pe proorocii, cari au vorbit în Numele Domnului.

5:11b.JAM.005.011 Iată, noi numim fericiţi pe cei ce au răbdat. Aţi auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov, şi aţi văzut ce sfîrşit i -a dat Domnul, şi cum Domnul este plin de milă şi de îndurare.

5:12b.JAM.005.012 Mai pe sus de toate, fraţii mei, să nu vă juraţi nici pe cer, nici pe pămînt, nici cu vreun altfel de jurămînt. Ci ,,da`` al vostru să fie ,,da``; şi ,,nu`` să fie ,,nu``, ca să nu cădeţi supt judecată.

5:13b.JAM.005.013 Este vreunul printre voi în suferinţă? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cînte cîntări de laudă!

5:14b.JAM.005.014 Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe presbiterii (Sau: bătrîni.). Bisericii; şi să se roage pentru el, după ce -l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului.

5:15b.JAM.005.015 Rugăciunea făcută cu credinţă va mîntui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşa; şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.

5:16b.JAM.005.016 Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.

5:17b.JAM.005.017 Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s'a rugat cu stăruinţă să nu ploaie, şi n'a plouat deloc în ţară trei ani şi şase luni.

5:18b.JAM.005.018 Apoi s'a rugat din nou, şi cerul a dat ploaie, şi pămîntul şi -a dat rodul.

5:19b.JAM.005.019 Fraţilor, dacă s'a rătăcit vreunul dintre voi dela adevăr, şi -l întoarce un altul,

5:20b.JAM.005.020 să ştiţi că cine întoarce pe un păcătos dela rătăcirea căii lui, va mîntui un suflet dela moarte, şi va acoperi o sumedenie de păcate