Mark (Romanian)

1

1:1b.MAR.001.001 Începutul Evangheliei lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

1:2b.MAR.001.002 Dupăcum este scris în proorocul Isaia: ,,Iată, trimet înaintea Ta pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea...

1:3b.MAR.001.003 Glasul celui ce strigă în pustie: ,,Pregătiţi calea Domnului, neteziţi -I cărările,``

1:4b.MAR.001.004 a venit Ioan care boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor.

1:5b.MAR.001.005 Tot ţinutul Iudeii şi toţi locuitorii Ierusalimului au început să iasă la el; şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în rîul Iordan.

1:6b.MAR.001.006 Ioan era îmbrăcat cu o haină de păr de cămilă, şi împrejurul mijlocului era încins cu un brîu de curea. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică.

1:7b.MAR.001.007 Ioan propovăduia, şi zicea: ,,După mine vine Cel ce este mai puternic decît mine, căruia eu nu sînt vrednic să mă plec să -I desleg curelele încălţămintelor.

1:8b.MAR.001.008 Eu, da, v'am botezat cu apă; dar El vă va boteza cu Duhul Sfînt.``

1:9b.MAR.001.009 În vremea aceea, a venit Isus din Nazaretul Galileii, şi a fost botezat de Ioan în Iordan.

1:10b.MAR.001.010 Şi îndată, cînd ieşea Isus din apă, el a văzut cerurile deschise, şi Duhul pogorîndu-Se peste El ca un porumbel.

1:11b.MAR.001.011 Şi din ceruri s'a auzit un glas, care zicea: ,,Tu eşti Fiul Meu prea iubit, în Tine îmi găsesc toată plăcerea Mea.``

1:12b.MAR.001.012 Îndată Duhul a mînat pe Isus în pustie,

1:13b.MAR.001.013 unde a stat patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Acolo stătea împreună cu fiarele sălbatice şi -I slujeau îngerii.

1:14b.MAR.001.014 După ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galilea, şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu.

1:15b.MAR.001.015 El zicea: ,,S'a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă, şi credeţi în Evanghelie.``

1:16b.MAR.001.016 Pe cînd trecea Isus pe lîngă marea Galileii, a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncînd o mreajă în mare, căci erau pescari.

1:17b.MAR.001.017 Isus le -a zis: ,,Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni.``

1:18b.MAR.001.018 Îndată, ei şi-au lăsat mrejile, şi au mers după El.

1:19b.MAR.001.019 A mers puţin mai departe, şi a văzut pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, cari, şi ei, erau într'o corabie, şi îşi dregeau mrejile.

1:20b.MAR.001.020 Îndată i -a chemat; şi ei au lăsat pe tatăl lor Zebedei în corabie cu cei ce lucrau pe plată, şi au mers după El.

1:21b.MAR.001.021 S'au dus la Capernaum. Şi în ziua Sabatului, Isus a intrat îndată în sinagogă, şi a început să înveţe pe norod.

1:22b.MAR.001.022 Oamenii erau uimiţi de învăţătura Lui; căci îi învăţa ca unul care are putere, nu cum îi învăţau cărturarii.

1:23b.MAR.001.023 În sinagoga lor era un om, care avea un duh necurat. El a început să strige:

1:24b.MAR.001.024 ,,Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Te ştiu cine eşti: Eşti Sfîntul lui Dumnezeu!``

1:25b.MAR.001.025 Isus l -a certat, şi i -a zis: ,,Taci, şi ieşi afară din omul acesta!``

1:26b.MAR.001.026 Şi duhul necurat a ieşit din el, scuturîndu -l cu putere, şi scoţînd un strigăt mare.

1:27b.MAR.001.027 Toţi au rămas înmărmuriţi, aşa că se întrebau unii pe alţii: ,,Ce este aceasta? O învăţătură nouă! El porunceşte ca un stăpîn chiar şi duhurilor necurate, şi ele Îl ascultă!``

1:28b.MAR.001.028 Şi îndată I s'a dus vestea în toate împrejurimile Galileii.

1:29b.MAR.001.029 Dupăce a ieşit din sinagogă, a intrat împreună cu Iacov şi Ioan, în casa lui Simon şi a lui Andrei.

1:30b.MAR.001.030 Soacra lui Simon zăcea în pat, prinsă de friguri: şi îndată au vorbit lui Isus despre ea.

1:31b.MAR.001.031 El a venit, a apucat -o de mînă, a ridicat -o în sus, şi au lăsat -o frigurile. Apoi ea a început să le slujească.

1:32b.MAR.001.032 Seara, după asfinţitul soarelui, au adus la El pe toţi bolnavii şi îndrăciţii.

1:33b.MAR.001.033 Şi toată cetatea era adunată la uşă.

1:34b.MAR.001.034 El a vindecat pe mulţi cari pătimeau de felurite boale; de asemenea, a scos mulţi draci, şi nu lăsa pe draci să vorbească, pentrucă -L cunoşteau.

1:35b.MAR.001.035 A doua zi dimineaţa, pe cînd era încă întunerec de tot, Isus S'a sculat, a ieşit, şi S'a dus într'un loc pustiu. Şi Se ruga acolo.

1:36b.MAR.001.036 Simon şi ceilalţi cari erau cu El s'au dus să -L caute;

1:37b.MAR.001.037 şi cînd L-au găsit, I-au zis: ,,Toţi Te caută.``

1:38b.MAR.001.038 El le -a răspuns: ,,Haidem să mergem în altă parte, prin tîrgurile şi satele vecine, ca să propovăduiesc şi acolo; căci pentru aceasta am ieşit.``

1:39b.MAR.001.039 Şi s'a dus să propovăduiască în sinagogi, prin toată Galilea; şi scotea dracii.

1:40b.MAR.001.040 A venit la El un lepros, care s'a aruncat în genunchi înaintea Lui, Îl ruga şi -I zicea: ,,Dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.``

1:41b.MAR.001.041 Lui Isus I s'a făcut milă de el, a întins mîna, S'a atins de el, şi i -a zis: ,,Da, voiesc, fii curăţit!``

1:42b.MAR.001.042 Îndată l -a lăsat lepra, şi s'a curăţit.

1:43b.MAR.001.043 Isus i -a poruncit cu tot dinadinsul, i -a spus să plece numai decît,

1:44b.MAR.001.044 şi i -a zis: ,,Vezi să nu spui nimănui nimic; ci du-te de te arată preotului, şi adu pentru curăţirea ta ce a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei.``

1:45b.MAR.001.045 Dar omul acela, după ce a plecat, a început să vestească şi să spună în gura mare lucrul acesta, aşa că Isus nu mai putea să intre pe faţă în nicio cetate; ci stătea afară, în locuri pustii, şi veneau la El din toate părţile.

2

2:1b.MAR.002.001 După cîteva zile, Isus S'a întors în Capernaum. S'a auzit că este în casă,

2:2b.MAR.002.002 şi s'au adunat îndată aşa de mulţi că nu putea să -i mai încapă locul dinaintea uşii. El le vestea Cuvîntul.

2:3b.MAR.002.003 Au venit la el nişte oameni, cari I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi.

2:4b.MAR.002.004 Fiindcă nu puteau să ajungă pînă la El, din pricina norodului, au desfăcut acoperişul casei unde era Isus, şi, după ce l-au spart, au pogorît pe acolo patul în care zăcea slăbănogul.

2:5b.MAR.002.005 Cînd le -a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului: ,,Fiule, păcatele îţi sînt iertate!``

2:6b.MAR.002.006 Unii din cărturari, cari erau de faţă, se gîndeau în inimile lor:

2:7b.MAR.002.007 ,,Cum vorbeşte omul acesta astfel? Huleşte! Cine poate să ierte păcatele decît numai Dumnezeu?``

2:8b.MAR.002.008 Îndată, Isus a cunoscut, prin duhul Său, că ei gîndeau astfel în ei, şi le -a zis: ,,Pentru ce aveţi astfel de gînduri în inimile voastre?

2:9b.MAR.002.009 Ce este mai lesne: a zice slăbănogului: ,,Păcatele îţi sînt iertate``, ori a zice: ,,Scoală-te, ridică-ţi patul, şi umblă?``

2:10b.MAR.002.010 Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pămînt să ierte păcatele,

2:11b.MAR.002.011 ,,Ţie îţi poruncesc``, a zis El slăbănogului, -,,scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă.``

2:12b.MAR.002.012 Şi îndată, slăbănogul s'a sculat, şi -a ridicat patul, şi a ieşit afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi, şi slăveau pe Dumnezeu, şi ziceau: ,,Niciodată n'am văzut aşa ceva!``

2:13b.MAR.002.013 Isus a ieşit iarăş la mare. Toată mulţimea venea la El; şi El învăţa pe toţi.

2:14b.MAR.002.014 Cînd trecea pe acolo, a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, şezînd la vamă. Şi i -a zis: ,,Vino după Mine!`` Levi s'a sculat, şi a mers după El.

2:15b.MAR.002.015 Pe cînd şedea Isus la masă în casa lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi au şezut şi ei la masă cu El şi cu ucenicii Lui; căci erau mulţi cari mergeau de obicei după El.

2:16b.MAR.002.016 Cărturarii şi Fariseii, cînd L-au văzut mîncînd cu vameşii şi cu păcătoşii, au zis ucenicilor Lui: ,,De ce mănîncă El şi bea cu vameşii şi cu păcătoşii?``

2:17b.MAR.002.017 Isus, cînd a auzit acest lucru, le -a zis: ,,Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doftor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.``

2:18b.MAR.002.018 Ucenicii lui Ioan şi Fariseii obicinuiau să postească. Ei au venit şi au zis lui Isus: ,,Pentruce ucenicii lui Ioan şi ai Fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc?``

2:19b.MAR.002.019 Isus le -a răspuns: ,,Oare pot posti nuntaşii cîtă vreme este mirele cu ei? Cîtă vreme au pe mire cu ei, nu pot posti.

2:20b.MAR.002.020 Vor veni zile, cînd va fi luat mirele dela ei, şi atunci vor posti în ziua aceea.

2:21b.MAR.002.021 Nimeni nu coase un petec de postav nou la o haină veche; altfel, petecul de postav nou rupe o parte din cel vechi, şi mai rea ruptură se face.

2:22b.MAR.002.022 Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul cel nou sparge burdufurile, şi vinul se varsă, iar burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou este pus în burdufuri noi.``

2:23b.MAR.002.023 S'a întîmplat că într'o zi de Sabat, Isus trecea prin lanurile de grîu. Ucenicii Lui, pe cînd mergeau, au început să smulgă spice de grîu.

2:24b.MAR.002.024 Fariseii I-au zis: ,,Vezi, de ce fac ei ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului?``

2:25b.MAR.002.025 Isus le -a răspuns: ,,Oare n'aţi citit niciodată ce a făcut David, cînd a fost în nevoie, şi cînd a flămînzit el şi cei ce erau împreună cu el?

2:26b.MAR.002.026 Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, în zilele marelui preot Abiatar, şi a mîncat pînile pentru punerea înaintea Domnului, pe cari nu este îngăduit să le mănînce decît preoţii? Şi cum a dat din ele chiar şi celor ce erau cu el?

2:27b.MAR.002.027 Apoi le -a zis: ,,Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat;

2:28b.MAR.002.028 aşa că Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.``

3

3:1b.MAR.003.001 Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo se afla un om cu mîna uscată.

3:2b.MAR.003.002 Ei pîndeau pe Isus să vadă dacă -l va vindeca în ziua Sabatului, ca să -L poată învinui.

3:3b.MAR.003.003 Şi Isus a zis omului, care avea mîna uscată: ,,Scoală-te, şi stai la mijloc!``

3:4b.MAR.003.004 Apoi le -a zis: ,,Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viaţa cuiva sau s'o pierzi?`` Dar ei tăceau.

3:5b.MAR.003.005 Atunci, rotindu-Şi privirile cu mînie peste ei, şi mîhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: ,,Întinde-ţi mîna!`` El a întins -o, şi mîna i s'a făcut sănătoasă.

3:6b.MAR.003.006 Fariseii au ieşit afară, şi s'au sfătuit îndată cu Irodianii cum să -L piardă.

3:7b.MAR.003.007 Isus S'a dus cu ucenicii Săi la mare. După El a mers o mare mulţime de oameni din Galileia; şi o mare mulţime de oameni din Iudea,

3:8b.MAR.003.008 din Ierusalim, din Idumea, de dincolo de Iordan, şi dimprejurul Tirului şi Sidonului, cînd a auzit tot ce făcea, a venit la El.

3:9b.MAR.003.009 Isus a poruncit ucenicilor să -I ţină la îndemînă o corăbioară, ca să nu fie îmbulzit de norod.

3:10b.MAR.003.010 Căci El vindeca pe mulţi şi de aceea toţi cei ce aveau boli, se înghesuiau spre El ca să se atingă de El.

3:11b.MAR.003.011 Duhurile necurate, cînd Îl vedeau, cădeau la pămînt înaintea Lui, şi strigau: ,,Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.``

3:12b.MAR.003.012 Dar El le poruncea îndată cu totdinadinsul să nu -L facă cunoscut.

3:13b.MAR.003.013 În urmă, Isus S'a suit pe munte; a chemat la El pe cine a vrut, şi ei au venit la El.

3:14b.MAR.003.014 A rînduit dintre ei doisprezece, ca să -i aibă cu Sine, şi să -i trimeată să propovăduiască.

3:15b.MAR.003.015 Le -a dat şi putere să vindece boalele şi să scoată dracii.

3:16b.MAR.003.016 Iată cei doisprezece, pe cari i -a rînduit: Simon, căruia i -a pus numele Petru;

3:17b.MAR.003.017 Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui Iacov, cărora le -a pus numele Boanerghes, care, tîlmăcit, înseamnă: ,,Fiii tunetului;``

3:18b.MAR.003.018 Andrei; Filip; Bartolomeu; Matei; Toma; Iacov, fiul lui Alfeu; Tadeu; Simon Cananitul,

3:19b.MAR.003.019 şi Iuda Iscarioteanul, care L -a şi vîndut.

3:20b.MAR.003.020 Au venit în casă, şi s'a adunat din nou norodul, aşa că nu puteau nici măcar să prînzească.

3:21b.MAR.003.021 Rudele lui Isus, cînd au auzit cele ce se petreceau, au venit să pună mîna pe El. Căci ziceau: ,,Şi -a ieşit din minţi.``

3:22b.MAR.003.022 Şi cărturarii, cari se pogorîseră din Ierusalim, ziceau: ,,Este stăpînit de Beelzebul; scoate dracii cu ajutorul domnului dracilor.``

3:23b.MAR.003.023 Isus i -a chemat la El, şi le -a zis, în pilde: ,,Cum poate Satana să scoată afară pe Satana?

3:24b.MAR.003.024 Dacă o împărăţie este desbinată împotriva ei însăş, împărăţia aceea nu poate dăinui.

3:25b.MAR.003.025 Şi dacă o casă este desbinată împotriva ei însăş, casa aceea nu poate dăinui.

3:26b.MAR.003.026 Tot astfel, dacă Satana se răscoală împotriva lui însuş, este desbinat, şi nu poate dăinui, ci s'a isprăvit cu el.

3:27b.MAR.003.027 Nimeni nu poate să intre în casa unui om tare şi să -i jăfuiască gospodăria, decît dacă a legat mai întîi pe omul acela tare; numai atunci îi va jăfui casa.

3:28b.MAR.003.028 Adevărat vă spun că toate păcatele şi toate hulele, pe cari le vor rosti oamenii, li se vor ierta;

3:29b.MAR.003.029 dar oricine va huli împotriva Duhului Sfînt, nu va căpăta iertare în veac: ci este vinovat de un păcat vecinic.``

3:30b.MAR.003.030 Aceasta, pentrucă ei ziceau: ,,Are un duh necurat.``

3:31b.MAR.003.031 Atunci au venit mama şi fraţii Lui, şi, stînd afară, au trimes să -L cheme.

3:32b.MAR.003.032 Mulţimea şedea în jurul Lui, cînd I-au spus: ,,Iată că mama Ta şi fraţii Tăi sînt afară şi Te caută.``

3:33b.MAR.003.033 El a răspuns: ,,Cine este mama Mea, şi fraţii Mei?``

3:34b.MAR.003.034 Apoi, aruncîndu-Şi privirile peste cei ce şedeau împrejurul Lui: ,,Iată,`` a zis El, ,,mama Mea şi fraţii Mei!

3:35b.MAR.003.035 Căci oricine face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră şi mamă.``

4

4:1b.MAR.004.001 Isus a început iarăş să înveţe pe norod lîngă mare. Fiindcă se adunase foarte mult norod la El, S'a suit şi a şezut într'o corabie, pe mare; iar tot norodul stătea pe ţărm lîngă mare.

4:2b.MAR.004.002 Apoi a început să -i înveţe multe lucruri în pilde; şi, în învăţătura pe care le -o dădea, le spunea:

4:3b.MAR.004.003 Ascultaţi! Iată, sămănătorul a ieşit să samene.

4:4b.MAR.004.004 Pe cînd sămăna, o parte din sămînţă a căzut lîngă drum: au venit păsările şi au mîncat -o.

4:5b.MAR.004.005 O altă parte a căzut pe un loc stîncos, unde n'avea mult pămînt: a răsărit îndată, pentrucă n'a dat de un pămînt adînc;

4:6b.MAR.004.006 dar, cînd a răsărit soarele, s'a pălit; şi, pentrucă n'avea rădăcină, s'a uscat.

4:7b.MAR.004.007 O altă parte a căzut între spini; spinii au crescut, au înecat -o, şi n'a dat roadă.

4:8b.MAR.004.008 O altă parte a căzut în pămînt bun: a dat roadă, care se înălţa şi creştea; şi a adus: una treizeci, alta şaizeci, şi alta o sută.``

4:9b.MAR.004.009 Apoi a zis: cine are urechi de auzit, să audă.``

4:10b.MAR.004.010 Cînd a fost singur, ceice erau în jurul Lui împreună cu cei doisprezece, L-au întrebat despre pilde.

4:11b.MAR.004.011 ,,Vouă,`` le -a zis El, ,,v'a fost dat să cunoaşteţi taina Împărăţiei lui Dumnezeu; dar pentru ceice sînt afară din numărul vostru, toate lucrurile sînt înfăţişate în pilde;

4:12b.MAR.004.012 pentruca, ,,măcar că privesc, să privească şi să nu vadă, şi măcar că aud, să audă şi să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu, şi să li se ierte păcatele.``

4:13b.MAR.004.013 El le -a mai zis: ,,Nu înţelegeţi pilda aceasta? Cum veţi înţelege atunci toate celelalte pilde?``

4:14b.MAR.004.014 Sămănătorul samănă Cuvîntul.

4:15b.MAR.004.015 Cei înfăţişaţi prin sămînţa căzută lîngă drum, sînt aceia în cari este sămănat Cuvîntul; dar dupăce l-au auzit, vine Satana îndată, şi ia Cuvîntul sămănat în ei.

4:16b.MAR.004.016 Tot aşa, cei înfăţişaţi prin sămînţa căzută în locurile stîncoase, sînt aceia cari, cînd aud Cuvîntul, îl primesc îndată cu bucurie;

4:17b.MAR.004.017 dar n'au rădăcină în ei, ci ţin pînă la o vreme; şi cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvîntului, se leapădă îndată de el.

4:18b.MAR.004.018 Alţii sînt cei înfăţişaţi prin sămînţa căzută între spini; aceştia sînt cei ce aud Cuvîntul;

4:19b.MAR.004.019 dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, cari îneacă Cuvîntul, şi -l fac astfel neroditor.

4:20b.MAR.004.020 Alţii apoi sînt înfăţişaţi prin sămînţa căzută în pămînt bun. Aceştia sînt cei ce aud Cuvîntul, îl primesc, şi fac roadă: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută.``

4:21b.MAR.004.021 El le -a mai zis: ,,Oare lumina este adusă ca să fie pusă supt baniţă, sau supt pat? Nu este adusă ca să fie pusă în sfeşnic?

4:22b.MAR.004.022 Căci nu este nimic ascuns, care nu va fi descoperit, şi nimic tăinuit, care nu va ieşi la lumină.

4:23b.MAR.004.023 Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.``

4:24b.MAR.004.024 El le -a mai zis: ,,Luaţi seama la ce auziţi. Cu ce măsură veţi măsura, vi se va măsura: şi vi se va da şi mai mult.

4:25b.MAR.004.025 Căci celui ce are, i se va da; dar dela celce n'are, se va lua şi ce are.``

4:26b.MAR.004.026 El a mai zis: ,,Cu Împărăţia lui Dumnezeu este ca atunci cînd aruncă un om sămînţa în pămînt;

4:27b.MAR.004.027 fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua: sămînţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum.

4:28b.MAR.004.028 Pămîntul rodeşte singur: întîi un fir verde, apoi spic, după aceea grîu deplin în spic;

4:29b.MAR.004.029 şi cînd este coaptă roada, pune îndată secerea în ea, pentrucă a venit secerişul.``

4:30b.MAR.004.030 El a mai zis: ,,Cu ce vom asemăna Împărăţia lui Dumnezeu, sau prin ce pildă o vom înfăţişa?

4:31b.MAR.004.031 Se aseamănă cu un grăunte de muştar, care, cînd este sămănat în pămînt, este cea mai mică dintre toate seminţele de pe pămînt;

4:32b.MAR.004.032 dar, după ce a fost sămănat, creşte şi se face mai mare decît toate zarzavaturile, şi face ramuri mari, aşa că păsările cerului îşi pot face cuiburi la umbra lui.``

4:33b.MAR.004.033 Isus le vestea Cuvîntul prin multe pilde de felul acesta, după cum erau ei în stare să -L priceapă.

4:34b.MAR.004.034 Nu le vorbea de loc fără pildă; dar, cînd era singur la o parte, lămurea ucenicilor Săi toate lucrurile.

4:35b.MAR.004.035 În aceeaş zi, seara, Isus le -a zis: ,,Să trecem în partea cealaltă.``

4:36b.MAR.004.036 Dupăce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat în corabia în care se afla, şi aşa cum era. Împreună cu El mai erau şi alte corăbii.

4:37b.MAR.004.037 S'a stîrnit o mare furtună de vînt, care arunca valurile în corabie, aşa că mai că se umplea corabia.

4:38b.MAR.004.038 Şi El dormea la cîrmă pe căpătîi. Ucenicii L-au deşteptat, şi I-au zis: ,,Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?``

4:39b.MAR.004.039 El S'a sculat, a certat vîntul, şi a zis mării: ,,Taci! Fără gură!`` Vîntul a stat, şi s'a făcut o linişte mare.

4:40b.MAR.004.040 Apoi le -a zis: ,,Pentruce sînteţi aşa de fricoşi? Tot n'aveţi credinţă?``

4:41b.MAR.004.041 I -a apucat o mare frică, şi ziceau unii către alţii: ,,Cine este acesta de Îl ascultă chiar şi vîntul şi marea?``

5

5:1b.MAR.005.001 Au ajuns pe celălalt ţărm al mării, în ţinutul Gadarenilor.

5:2b.MAR.005.002 Cînd a ieşit Isus din corabie, L -a întîmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpînit de un duh necurat.

5:3b.MAR.005.003 Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu mai putea să -l ţină legat, nici chiar cu un lanţ.

5:4b.MAR.005.004 Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mîni, dar rupsese cătuşele şi sfărîmase obezile, şi nimeni nu -l putea domoli.

5:5b.MAR.005.005 Totdeauna, zi şi noapte, stătea în morminte şi pe munţi, ţipînd şi tăindu-se cu pietre.

5:6b.MAR.005.006 Cînd a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s'a închinat,

5:7b.MAR.005.007 şi a strigat cu glas tare: ,,Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu, să nu mă chinuieşti!``

5:8b.MAR.005.008 Căci Isus îi zicea: ,,Duh necurat, ieşi afară din omul acesta!``

5:9b.MAR.005.009 ,,Care-ţi este numele?`` l -a întrebat Isus. ,,Numele meu este ,Legiune,` a răspuns el, ,,pentrucă sîntem mulţi.``

5:10b.MAR.005.010 Şi Îl ruga stăruitor să nu -i trimeată afară din ţinutul acela.

5:11b.MAR.005.011 Acolo, lîngă munte, era o turmă mare de porci, cari păşteau.

5:12b.MAR.005.012 Şi dracii L-au rugat, şi au zis: ,,Trimete-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei.``

5:13b.MAR.005.013 Isus le -a dat voie. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat în porci; şi turma s'a repezit de pe rîpă în mare: erau aproape două mii, şi s'au înecat în mare.

5:14b.MAR.005.014 Porcarii au fugit, şi au dat de ştire în cetate şi prin satele vecine. Oamenii au ieşit să vadă ce s'a întîmplat.

5:15b.MAR.005.015 Au venit la Isus, şi iată pe cel ce fusese îndrăcit şi avusese legiunea de draci, şezînd jos îmbrăcat şi întreg la minte; şi s'au spăimîntat.

5:16b.MAR.005.016 Cei ce văzuseră cele întîmplate, le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit şi cu porcii.

5:17b.MAR.005.017 Atunci au început să roage pe Isus să plece din ţinutul lor.

5:18b.MAR.005.018 Pe cînd Se suia El în corabie, omul care fusese îndrăcit Îl ruga să -l lase să rămînă cu El.

5:19b.MAR.005.019 Isus nu i -a dat voie, ci i -a zis: ,,Du-te acasă la ai tăi, şi povesteşte-le tot ce ţi -a făcut Domnul, şi cum a avut milă de tine.``

5:20b.MAR.005.020 El a plecat, şi a început să vestească prin Decapole tot ce -i făcuse Isus. Şi toţi se minunau.

5:21b.MAR.005.021 După ce a trecut Isus iarăş de cealaltă parte, cu corabia, s'a adunat mult norod în jurul Lui. El stătea lîngă mare.

5:22b.MAR.005.022 Atunci a venit unul din fruntaşii sinagogii, numit Iair. Cum L -a văzut, fruntaşul s'a aruncat la picioarele Lui,

5:23b.MAR.005.023 şi I -a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: ,,Fetiţa mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ţi pune mînile peste ea, ca să se facă sănătoasă şi să trăiască.``

5:24b.MAR.005.024 Isus a plecat împreună cu el. Şi după El mergea mult norod şi -L îmbulzea.

5:25b.MAR.005.025 Şi era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sînge.

5:26b.MAR.005.026 Ea suferise mult dela mulţi doftori; cheltuise tot ce avea, şi nu simţise nici o uşurare; ba încă îi era mai rău.

5:27b.MAR.005.027 A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulţime, şi s'a atins de haina Lui.

5:28b.MAR.005.028 Căci îşi zicea ea: ,,Dacă aş putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.``

5:29b.MAR.005.029 Şi îndată, a secat izvorul sîngelui ei. Şi a simţit în tot trupul ei că s'a tămăduit de boală.

5:30b.MAR.005.030 Isus a cunoscut îndată că o putere ieşise din El; şi, întorcîndu-Se spre mulţime, a zis: ,,Cine s'a atins de hainele Mele?``

5:31b.MAR.005.031 Ucenicii I-au zis: ,,Vezi că mulţimea Te îmbulzeşte, şi mai zici: ,,Cine s'a atins de Mine?``

5:32b.MAR.005.032 El se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta.

5:33b.MAR.005.033 Femeea, înfricoşată şi tremurînd, căci ştia ce se petrecuse în ea, a venit de s'a aruncat la picioarele Lui, şi I -a spus tot adevărul.

5:34b.MAR.005.034 Dar Isus i -a zis: ,,Fiică, credinţa ta te -a mîntuit; du-te în pace, şi fii tămăduită de boala ta.``

5:35b.MAR.005.035 Pe cînd vorbea El încă, iată că vin nişte oameni dela fruntaşul sinagogii, cari -i spun: ,,Fiica ta a murit; pentruce mai superi pe Învăţătorul?``

5:36b.MAR.005.036 Dar Isus, fără să ţină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntaşului sinagogii: ,,Nu te teme, crede numai!``

5:37b.MAR.005.037 Şi n'a îngăduit nimănui să -L însoţească, afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov.

5:38b.MAR.005.038 Au ajuns la casa fruntaşului sinagogii. Acolo Isus a văzut o zarvă, şi pe unii cari plîngeau şi se tînguiau mult.

5:39b.MAR.005.039 A intrat înlăuntru, şi le -a zis: ,,Pentruce faceţi atîta zarvă, şi pentruce plîngeţi? Copila n'a murit, ci doarme.``

5:40b.MAR.005.040 Ei îşi băteau joc de El. Atunci, după ce i -a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei, şi pe cei ce -L însoţiseră, şi a intrat acolo unde zăcea copila.

5:41b.MAR.005.041 A apucat -o de mînă, şi i -a zis: ,,Talita cumi``, care, tîlmăcit, însemnează: ,,Fetiţo, scoală-te, îţi zic!``

5:42b.MAR.005.042 Îndată fetiţa s'a sculat, şi a început să umble; căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniţi.

5:43b.MAR.005.043 Isus le -a poruncit cu tărie să nu ştie nimeni lucrul acesta; şi a zis să dea de mîncare fetiţei.

6

6:1b.MAR.006.001 Isus a plecat de acolo, şi S'a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El.

6:2b.MAR.006.002 Cînd a venit ziua Sabatului, a început să înveţe pe norod în sinagogă. Mulţi, cînd Îl auzeau, se mirau şi ziceau: ,,De unde are El aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta, care I -a fost dată? Şi cum se fac astfel de minuni prin mînile Lui?

6:3b.MAR.006.003 Nu este acesta tîmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sînt surorile Lui aici între noi?`` Şi găseau o pricină de poticnire în El.

6:4b.MAR.006.004 Dar Isus le -a zis: ,,Un prooroc nu este dispreţuit decît în patria Lui, între rudele Lui şi în casa Lui.``

6:5b.MAR.006.005 N'a putut să facă nici o minune acolo, ci doar Şi -a pus mînile peste cîţiva bolnavi, şi i -a vindecat.

6:6b.MAR.006.006 Şi se mira de necredinţa lor.

6:7b.MAR.006.007 Atunci a chemat la Sine pe cei doisprezece, şi a început să -i trimeată doi cîte doi, dîndu-le putere asupra duhurilor necurate.

6:8b.MAR.006.008 Le -a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum decît un toiag; să n'aibă nici pîne, nici traistă, nici bani de aramă la brîu;

6:9b.MAR.006.009 să se încalţe cu sandale, şi să nu se îmbrace cu două haine.

6:10b.MAR.006.010 Apoi le -a zis: ,,În orice casă veţi intra, să rămîneţi acolo pînă veţi pleca din locul acela.

6:11b.MAR.006.011 Şi, dacă în vreun loc nu vă vor primi, şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo, şi să scuturaţi îndată praful de supt picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru pămîntul Sodomei şi Gomorei decît pentru cetatea aceea.``

6:12b.MAR.006.012 Ucenicii au plecat, şi au propovăduit pocăinţa.

6:13b.MAR.006.013 Scoteau mulţi draci, şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi, şi -i vindecau.

6:14b.MAR.006.014 Impăratul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit; şi a zis: ,,Ioan Botezătorul a înviat din morţi, şi de aceea lucrează aceste puteri prin el.``

6:15b.MAR.006.015 Alţii ziceau: ,,Este Ilie.`` Iar alţii ziceau: ,,Este un prooroc ca unul din prooroci.``

6:16b.MAR.006.016 Dar Irod, cînd a auzit lucrul acesta, zicea: ,,Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, a înviat din morţi.``

6:17b.MAR.006.017 Căci Irod însuş trimesese să prindă pe Ioan, şi -l legase în temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentrucă o luase de nevastă.

6:18b.MAR.006.018 Şi Ioan zicea lui Irod: ,,Nu-ţi este îngăduit să ţii pe nevasta fratelui tău!``

6:19b.MAR.006.019 Irodiada avea necaz pe Ioan, şi voia să -l omoare. Dar nu putea,

6:20b.MAR.006.020 căci Irod se temea de Ioan, fiindcă îl ştia om neprihănit şi sfînt; îl ocrotea, şi, cînd îl auzea, de multe ori sta în cumpănă, neştiind ce să facă; şi -l asculta cu plăcere.

6:21b.MAR.006.021 Totuş a venit o zi cu bun prilej, cînd Irod îşi prăznuia ziua naşterii, şi a dat un ospăţ boierilor săi, mai marilor oastei şi fruntaşilor Galileii.

6:22b.MAR.006.022 Fata Irodiadei a intrat la ospăţ, a jucat, şi a plăcut lui Irod şi oaspeţilor lui. Împăratul a zis fetei: ,,Cere-mi orice vrei, şi-ţi voi da.``

6:23b.MAR.006.023 Apoi a adăugat cu jurămînt: ,,Ori ce-mi vei cere, îţi voi da, fie şi jumătate din împărăţia mea.``

6:24b.MAR.006.024 Fata a ieşit afară, şi a zis mamei sale: ,,Ce să cer? Şi mamă-sa i -a răspuns: ,,Capul lui Ioan Botezătorul.``

6:25b.MAR.006.025 Ea s'a grăbit să vină îndată la Împărat, şi i -a făcut următoarea cerere: ,,Vreau să-mi dai îndată, într'o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.``

6:26b.MAR.006.026 Împăratul s'a întristat foarte mult; dar, din pricina jurămintelor sale şi din pricina oaspeţilor, n'a vrut să zică nu.

6:27b.MAR.006.027 A trimes îndată un ostaş de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostaşul de pază s'a dus şi a tăiat capul lui Ioan în temniţă,

6:28b.MAR.006.028 l -a adus pe o farfurie, l -a dat fetei, şi fata l -a dat mamei sale.

6:29b.MAR.006.029 Ucenicii lui Ioan, cînd au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul, şi l-au pus într'un mormînt.

6:30b.MAR.006.030 Apostolii s'au adunat la Isus, şi I-au spus tot ce făcuseră şi tot ce învăţaseră pe oameni.

6:31b.MAR.006.031 Isus le -a zis: ,,Veniţi singuri la o parte, într'un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.`` Căci erau mulţi cari veneau şi se duceau, şi ei n'aveau vreme nici să mănînce.

6:32b.MAR.006.032 Au plecat dar cu corabia, ca să se ducă într'un loc pustiu, la o parte.

6:33b.MAR.006.033 Oamenii i-au văzut plecînd, şi i-au cunoscut; au alergat pe jos din toate cetăţile, şi au venit înaintea lor în locul în care se duceau ei.

6:34b.MAR.006.034 Cînd a ieşit din corabie, Isus a văzut mult norod; şi I s'a făcut milă de ei, pentrucă erau ca nişte oi cari n'aveau păstor; şi a început să -i înveţe multe lucruri.

6:35b.MAR.006.035 Fiindcă ziua era pe sfîrşite, ucenicii s'au apropiat de El şi I-au zis: ,,Locul acesta este pustiu şi ziua este pe sfîrşite.

6:36b.MAR.006.036 Dă-le drumul să se ducă în cătunele şi satele de primprejur, ca să-şi cumpere pîne, fiindcă n'au ce mînca.``

6:37b.MAR.006.037 ,,Daţi-le voi să mănînce``, le -a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: ,,Oare să ne ducem să cumpărăm pîni de două sute de lei, şi să le dăm să mănînce?``

6:38b.MAR.006.038 Şi El i -a întrebat: ,,Cîte pîni aveţi? Duceţi-vă de vedeţi.`` S'au dus de au văzut cîte pîni au, şi au răspuns: ,,Cinci, şi doi peşti.``

6:39b.MAR.006.039 Atunci le -a poruncit să -i aşeze pe toţi, cete-cete, pe iarba verde.

6:40b.MAR.006.040 Şi au şezut jos în cete de cîte o sută şi de cîte cincizeci.

6:41b.MAR.006.041 El a luat cele cinci pîni şi cei doi peşti. Şi -a ridicat ochii spre cer, şi a rostit binecuvîntarea. Apoi a frînt pînile şi le -a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea şi cei doi peşti, i -a împărţit la toţi.

6:42b.MAR.006.042 Au mîncat toţi şi s'au săturat;

6:43b.MAR.006.043 şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu fărămituri de pîne şi cu ce mai rămăsese din peşti.

6:44b.MAR.006.044 Cei ce mîncaseră pînile, erau cinci mii de bărbaţi.

6:45b.MAR.006.045 Îndată, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie, şi să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul norodului.

6:46b.MAR.006.046 Dupăce Şi -a luat rămas bun dela norod, S'a dus în munte, ca să Se roage.

6:47b.MAR.006.047 Cînd s'a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe ţărm.

6:48b.MAR.006.048 A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vîslirea, căci vîntul le era împotrivă. Şi într'a patra strajă din noapte, a mers la ei, umblînd pe mare, şi voia să treacă pe lîngă ei.

6:49b.MAR.006.049 Cînd L-au văzut ei umblînd pe mare, li s'a părut că este o nălucă, şi au ţipat;

6:50b.MAR.006.050 pentrucă toţi L-au văzut, şi s'au spăimîntat. Isus a vorbit îndată cu ei, şi le -a zis: ,,Îndrăzniţi, Eu sînt, nu vă temeţi!``

6:51b.MAR.006.051 Apoi S'a suit la ei în corabie, şi a stat vîntul. Ei au rămas uimiţi şi înmărmuriţi,

6:52b.MAR.006.052 căci nu înţeleseseră minunea cu pînile, fiindcă le era inima împietrită.

6:53b.MAR.006.053 După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului, şi au tras la mal.

6:54b.MAR.006.054 Cînd au ieşit din corabie, oamenii au cunoscut îndată pe Isus,

6:55b.MAR.006.055 au alergat prin toate împrejurimile, şi au început să aducă pe bolnavi în paturi, pretutindeni pe unde se auzea că era El.

6:56b.MAR.006.056 Oriunde intra El, în sate, în cetăţi sau în cătune, puneau pe bolnavi pe pieţe, şi -L rugau să le dea voie doar să se atingă de poalele hainei Lui. Şi toţi cîţi se atingeau de El, erau tămăduiţi.

7

7:1b.MAR.007.001 Fariseii şi cîţiva cărturari, veniţi din Ierusalim, s'au adunat la Isus.

7:2b.MAR.007.002 Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prînzînd cu mînile necurate, adică nespălate. -

7:3b.MAR.007.003 Fariseii, însă, şi toţi Iudeii nu mănîncă fără să-şi spele cu mare băgare de seamă mînile, după datina bătrînilor.

7:4b.MAR.007.004 Şi cînd se întorc din piaţă, nu mănîncă decît dupăce s'au scăldat. Sînt multe alte obiceiuri pe cari au apucat ei să le ţină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor şi a paturilor. -

7:5b.MAR.007.005 Şi Fariseii şi cărturarii L-au întrebat: ,,Pentruce nu se ţin ucenicii Tăi de datina bătrînilor, ci prînzesc cu mînile nespălate?``

7:6b.MAR.007.006 Isus le -a răspuns: ,,Făţarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, după cum este scris: ,Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.

7:7b.MAR.007.007 Degeaba Mă cinstesc ei, dînd învăţături cari nu sînt decît nişte porunci omeneşti.`

7:8b.MAR.007.008 Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu, şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.``

7:9b.MAR.007.009 El le -a mai zis: ,,Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră.

7:10b.MAR.007.010 Căci Moise a zis: ,,Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta;`` şi: ,,Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.``

7:11b.MAR.007.011 Voi, dimpotrivă, ziceţi: ,,Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: ,Ori cu ce te-aş putea ajuta, este ,Corban`, adică dat lui Dumnezeu, face bine;

7:12b.MAR.007.012 şi nu -l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa.

7:13b.MAR.007.013 Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvîntul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!``

7:14b.MAR.007.014 În urmă, a chemat din nou noroadele la Sine, şi le -a zis: ,,Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi.

7:15b.MAR.007.015 Afară din om nu este nimic care, intrînd în el, să -l poată spurca; dar ce iese din om, aceea -l spurcă.

7:16b.MAR.007.016 Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.``

7:17b.MAR.007.017 Dupăce a intrat în casă, pe cînd era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta.

7:18b.MAR.007.018 El le -a zis: ,,Şi voi sînteţi aşa de nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră în om de afară, nu -l poate spurca?

7:19b.MAR.007.019 Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pîntece, şi apoi este dat afară în hazna?`` A zis astfel, făcînd toate bucatele curate.

7:20b.MAR.007.020 El le -a mai zis: ,,Ce iese din om, aceea spurcă pe om.

7:21b.MAR.007.021 Căci dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gîndurile rele, preacurviile, curviile, uciderile,

7:22b.MAR.007.022 furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.

7:23b.MAR.007.023 Toate aceste lucruri rele ies dinlăuntru, şi spurcă pe om.``

7:24b.MAR.007.024 Isus a plecat de acolo, şi S'a dus în ţinutul Tirului şi al Sidonului. A intrat într'o casă, dorind să nu ştie nimeni că este acolo; dar n'a putut să rămînă ascuns.

7:25b.MAR.007.025 Căci îndată, o femeie, a cărei fetiţă era stăpînită de un duh necurat, a auzit vorbindu-se despre El, şi a venit de s'a aruncat la picioarele Lui.

7:26b.MAR.007.026 Femeia aceasta era o grecoaică, de obîrşie Siro-feniciană. Ea îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei.

7:27b.MAR.007.027 Isus i -a zis: ,,Lasă să se sature mai întîi copiii; căci nu este bine să iei pînea copiilor, şi s'o arunci la căţei.``

7:28b.MAR.007.028 ,,Da, Doamne``, I -a răspuns ea; ,,dar şi căţeii de supt masă mănîncă din fărămiturile copiilor.``

7:29b.MAR.007.029 Atunci Isus i -a zis: ,,Pentru vorba aceasta, du-te; a ieşit dracul din fiică-tă.``

7:30b.MAR.007.030 Şi cînd a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat; şi ieşise dracul din ea.

7:31b.MAR.007.031 Isus a părăsit ţinutul Tirului, şi a venit iarăş prin Sidon la marea Galileii, trecînd prin ţinutul Decapole.

7:32b.MAR.007.032 I-au adus un surd, care vorbea cu anevoie, şi L-au rugat să-Şi pună mînile peste el.

7:33b.MAR.007.033 El l -a luat la o parte din norod, i -a pus degetele în urechi, şi i -a atins limba cu scuipatul Lui.

7:34b.MAR.007.034 Apoi, Şi -a ridicat ochii spre cer, a suspinat, şi a zis: ,,Efata``, adică: ,,Deschide-te!``

7:35b.MAR.007.035 Îndată, i s'au deschis urechile, i s'a deslegat limba, şi a vorbit foarte desluşit.

7:36b.MAR.007.036 Isus le -a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cît le poruncea mai mult, cu atît Îl vesteau mai mult.

7:37b.MAR.007.037 Ei erau uimiţi peste măsură de mult, şi ziceau: ,,Toate le face de minune; chiar şi pe surzi îi face să audă, şi pe muţi să vorbească.``

8

8:1b.MAR.008.001 În zilele acelea, fiindcă se strînsese din nou mult norod, şi n'avea ce mînca, Isus a chemat pe ucenicii Săi, şi le -a zis:

8:2b.MAR.008.002 ,,Mi -e milă de norodul acesta; căci iată că de trei zile stau lîngă Mine, şi n'au ce mînca.

8:3b.MAR.008.003 Dacă le voi da drumul acasă flămînzi, au să leşine de foame pe drum, fiindcă unii din ei au venit de departe.``

8:4b.MAR.008.004 Ucenicii I-au răspuns: ,,Cum ar putea cineva să sature cu pîne pe oamenii aceştia, aici într'un loc pustiu?``

8:5b.MAR.008.005 ,,Cîte pîni aveţi?`` i -a întrebat Isus. ,,Şapte``, I-au răspuns ei.

8:6b.MAR.008.006 Atunci a poruncit norodului să şadă pe pămînt; a luat cele şapte pîni; şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, le -a frînt şi le -a dat ucenicilor Săi ca să le împartă; şi ei le-au împărţit norodului.

8:7b.MAR.008.007 Mai aveau şi cîţiva peştişori: şi Isus, după ce i -a binecuvîntat, a poruncit să -i împartă şi pe aceia.

8:8b.MAR.008.008 Au mîncat şi s'au săturat; şi au ridicat şapte coşniţe, pline cu rămăşiţele de fărămituri.

8:9b.MAR.008.009 Erau aproape patru mii de inşi. În urmă Isus le -a dat drumul.

8:10b.MAR.008.010 Isus a intrat îndată în corabie cu ucenicii Săi, şi a venit în părţile Dalmanutei.

8:11b.MAR.008.011 Fariseii au venit deodată, şi au început o ceartă de vorbe cu Isus; şi, ca să -L pună la încercare, I-au cerut un semn din cer.

8:12b.MAR.008.012 Isus a suspinat adînc în duhul Său, şi a zis: ,,Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun că neamului acestuia nu i se va da deloc un semn.``

8:13b.MAR.008.013 Apoi i -a lăsat, şi a intrat iarăş în corabie, ca să treacă de cealaltă parte.

8:14b.MAR.008.014 Ucenicii uitaseră să ia pîni; cu ei în corabie n'aveau decît o pîne.

8:15b.MAR.008.015 Isus le dădea în grijă, şi le zicea: ,,Luaţi seama, să vă păziţi bine de aluatul Fariseilor şi de aluatul lui Irod!``

8:16b.MAR.008.016 Ucenicii se gîndeau şi ziceau între ei: ,,Fiindcă n'avem pîni.``

8:17b.MAR.008.017 Isus a înţeles lucrul acesta, şi le -a zis: ,,Pentruce vă gîndiţi că n'aveţi pîni? Tot nu pricepeţi şi tot nu înţelegeţi? Aveţi inima împietrită?

8:18b.MAR.008.018 Aveţi ochi, şi nu vedeţi? Aveţi urechi, şi nu auziţi? Şi nu vă aduceţi aminte deloc?

8:19b.MAR.008.019 Cînd am frînt cele cinci pîni la cei cinci mii de bărbaţi, cîte coşuri pline cu fărămituri aţi ridicat?`` ,,Douăsprezece``, I-au răspuns ei.

8:20b.MAR.008.020 ,,Şi cînd am frînt cele şapte pîni la cei patru mii de bărbaţi, cîte coşniţe pline cu fărămituri aţi ridicat?`` ,,Şapte``, I-au răspuns ei.

8:21b.MAR.008.021 Şi El le -a zis: ,,Tot nu înţelegeţi?``

8:22b.MAR.008.022 Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb, şi L-au rugat să Se atingă de el.

8:23b.MAR.008.023 Isus a luat pe orb de mînă, şi l -a scos afară din sat; apoi i -a pus scuipat pe ochi, Şi -a pus mînile peste el, şi l -a întrebat: ,,Vezi ceva?``

8:24b.MAR.008.024 El s'a uitat, şi a zis: ,,Văd nişte oameni umblînd, dar mi se par ca nişte copaci.``

8:25b.MAR.008.025 Isus i -a pus din nou mînile pe ochi; i -a spus să se uite ţintă; şi cînd s'a uitat, a fost tămăduit, şi a văzut toate lucrurile desluşit.

8:26b.MAR.008.026 Atunci Isus l -a trimes acasă, şi i -a zis: ,,Să nu intri în sat, şi nici să nu spui cuiva în sat.``

8:27b.MAR.008.027 Isus a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le -a pus următoarea întrebare: ,,Cine zic oamenii că sînt Eu?``

8:28b.MAR.008.028 Ei I-au răspuns: ,,Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Unul din prooroci.``

8:29b.MAR.008.029 ,,Dar voi``, i -a întrebat El, ,,cine ziceţi că sînt Eu?`` ,,Tu eşti Hristosul!`` I -a răspuns Petru.

8:30b.MAR.008.030 Isus le -a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El.

8:31b.MAR.008.031 Atunci a început să -i înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrîni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorît, şi după trei zile să învieze.

8:32b.MAR.008.032 Le spunea lucrurile acestea pe faţă. Petru însă L -a luat de o parte, şi a început să -L mustre.

8:33b.MAR.008.033 Dar Isus S'a întors şi S'a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru, şi i -a zis: ,,Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gîndeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.``

8:34b.MAR.008.034 Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi, şi le -a zis: ,,Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuş, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze.

8:35b.MAR.008.035 Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mîntui.

8:36b.MAR.008.036 Şi ce foloseşte unui om să cîştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?

8:37b.MAR.008.037 Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?

8:38b.MAR.008.038 Pentrucă de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, cînd va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.``

9

9:1b.MAR.009.001 El le -a mai zis: ,,Adevărat vă spun, că sînt unii din ceice stau aici, cari nu vor muri pînă nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.``

9:2b.MAR.009.002 După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, şi i -a dus singuri de o parte pe un munte înalt. Acolo S'a schimbat la faţă înaintea lor.

9:3b.MAR.009.003 Hainele Lui s'au făcut strălucitoare şi foarte albe, de o albeaţă pe care nici un nălbitor de pe pămînt n'o poate da.

9:4b.MAR.009.004 Ilie li s'a arătat împreună cu Moise, şi sta de vorbă cu Isus.

9:5b.MAR.009.005 Petru a luat cuvîntul, şi a zis lui Isus: ,,Învăţătorule, este bine să stăm aici; să facem trei colibi: una pentru Tine, una pentru Moise, şi una pentru Ilie.``

9:6b.MAR.009.006 Căci nu ştia ce să zică, atît de mare spaimă îi apucase.

9:7b.MAR.009.007 A venit un nor şi i -a acoperit cu umbra lui; şi din nor s'a auzit un glas, care zicea: ,,Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultaţi!``

9:8b.MAR.009.008 Îndată, ucenicii s'au uitat împrejur, şi n'au mai văzut pe nimeni decît pe Isus singur cu ei.

9:9b.MAR.009.009 Pe cînd se pogorau de pe munte, Isus le -a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, pînă va învia Fiul omului dintre cei morţi.

9:10b.MAR.009.010 Ei au păstrat în ei lucrul acesta, şi se întrebau între ei ce să însemne învierea aceea dintre cei morţi,

9:11b.MAR.009.011 Ucenicii I-au pus următoarea întrebare: ,,Pentruce zic cărturarii că trebuie să vină întîi Ilie?``

9:12b.MAR.009.012 El le -a răspuns: ,,Ilie va veni întîi; şi va aşeza din nou toate lucrurile; tot aşa după cum este scris despre Fiul omului că trebuie să pătimească mult şi să fie defăimat.

9:13b.MAR.009.013 Dar Eu vă spun că Ilie a şi venit, şi ei i-au făcut ce au vrut, după cum este scris despre el.``

9:14b.MAR.009.014 Cînd au ajuns la ucenici, au văzut mult norod împrejurul lor şi pe cărturari întrebîndu-se cu ei.

9:15b.MAR.009.015 De îndată ce a văzut norodul pe Isus, s'a mirat, şi a alergat la El să I se închine.

9:16b.MAR.009.016 El i -a întrebat: ,,Despre ce vă întrebaţi cu ei?``

9:17b.MAR.009.017 Şi un om din norod I -a răspuns: ,,Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpînit de un duh mut.

9:18b.MAR.009.018 Oriunde îl apucă, îl trînteşte la pămînt. Copilul face spumă la gură, scrîşneşte din dinţi, şi rămîne ţapăn. M'am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, şi n'au putut.``

9:19b.MAR.009.019 ,,O neam necredincios!`` le -a zis Isus. ,,Pînă cînd voi fi cu voi? Pînă cînd vă voi suferi? Aduceţi -l la Mine.``

9:20b.MAR.009.020 L-au adus la El. Şi, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l -a scuturat cu putere; copilul a căzut la pămînt, şi se svîrcolea făcînd spumă la gură.

9:21b.MAR.009.021 Isus a întrebat pe tatăl lui: ,,Cîtă vreme este de cînd îi vine aşa?`` ,,Din copilărie``, a răspuns el.

9:22b.MAR.009.022 ,,Şi de multe ori duhul l -a aruncat cînd în foc, cînd în apă, ca să -l omoare. Dar dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne.``

9:23b.MAR.009.023 Isus a răspuns: ,,Tu zici: ,Dacă poţi!`... Toate lucrurile sînt cu putinţă celui ce crede!``

9:24b.MAR.009.024 Îndată tatăl copilului a strigat cu lacrămi: ,,Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!``

9:25b.MAR.009.025 Cînd a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat, şi i -a zis: ,,Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi afară din copilul acesta, şi să nu mai intri în el.``

9:26b.MAR.009.026 Şi duhul a ieşit, ţipînd şi scuturîndu -l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau: ,,A murit!``

9:27b.MAR.009.027 Dar Isus l -a apucat de mînă, şi l -a ridicat. Şi el s'a sculat în picioare.

9:28b.MAR.009.028 Cînd a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: ,,Noi de ce n'am putut să scoatem duhul acesta?``

9:29b.MAR.009.029 ,,Acest soi de draci``, le -a zis El, ,,nu poate ieşi decît prin rugăciune şi post.``

9:30b.MAR.009.030 Au plecat de acolo, şi au trecut prin Galilea. Isus nu voia să ştie nimeni că trece.

9:31b.MAR.009.031 Căci învăţa pe ucenicii Săi, şi zicea: ,,Fiul omului va fi dat în mînile oamenilor; ei Îl vor omorî, şi a treia zi după ce -L vor omorî, va învia.``

9:32b.MAR.009.032 Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea, şi se temeau să -L întrebe.

9:33b.MAR.009.033 Apoi au venit la Capernaum. Cînd era în casă, Isus i -a întrebat: ,,Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?``

9:34b.MAR.009.034 Dar ei tăceau, pentrucă pe drum se certaseră între ei, ca să ştie cine este cel mai mare.

9:35b.MAR.009.035 Atunci Isus a şezut jos, a chemat pe cei doisprezece, şi le -a zis: ,,Dacă vrea cineva să fie cel dintîi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!``

9:36b.MAR.009.036 Şi a luat un copilaş, şi l -a aşezat în mijlocul lor; apoi l -a luat în braţe, şi le -a zis:

9:37b.MAR.009.037 ,,Oricine primeşte pe unul din aceşti copilaşi, în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine; şi oricine Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte pe Mine, ci pe Cel ce M'a trimes pe Mine.``

9:38b.MAR.009.038 Ioan I -a zis: ,,Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţînd draci în Numele Tău; şi l-am oprit, pentrucă nu venea după noi.``

9:39b.MAR.009.039 ,,Nu -l opriţi``, a răspuns Isus, ,,căci nu este nimeni, care să facă minuni în Numele Meu, şi să Mă poată grăi de rău îndată după aceea.

9:40b.MAR.009.040 Cine nu este împotriva noastră, este pentru noi.

9:41b.MAR.009.041 Şi oricine vă va da de băut un pahar cu apă, în Numele Meu, pentrucă sînteţi ucenici ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.

9:42b.MAR.009.042 Dar, dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, cari cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gît o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare.

9:43b.MAR.009.043 Dacă mîna ta te face să cazi în păcat, taie -o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decît să ai două mîni, şi să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge,

9:44b.MAR.009.044 unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.

9:45b.MAR.009.045 Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie -l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decît să ai două picioare, şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge,

9:46b.MAR.009.046 unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.

9:47b.MAR.009.047 Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate -l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decît să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei,

9:48b.MAR.009.048 unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.

9:49b.MAR.009.049 Pentrucă fiecare om va fi sărat cu foc, şi orice jertfă va fi sărată cu sare.

9:50b.MAR.009.050 Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde puterea de a săra, cu ce îi veţi da înapoi puterea aceasta? Să aveţi sare în voi înşivă, şi să trăiţi în pace unii cu alţii.``

10

10:1b.MAR.010.001 Isus a plecat de acolo, şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. Gloatele s'au adunat din nou la El; şi, după obiceiul Său, a început iarăş să -i înveţe.

10:2b.MAR.010.002 Au venit la El Fariseii; şi, ca să -L ispitească, L-au întrebat dacă este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta.

10:3b.MAR.010.003 Drept răspuns, El le -a zis: ,,Ce v'a poruncit Moise?``

10:4b.MAR.010.004 ,,Moise``, au zis ei, ,,a dat voie ca bărbatul să scrie o carte de despărţire, şi s'o lase.``

10:5b.MAR.010.005 Isus le -a zis: ,,Din pricina împietririi inimii voastre v'a scris Moise porunca aceasta.

10:6b.MAR.010.006 Dar dela începutul lumii, ,Dumnezeu i -a făcut parte bărbătească şi parte femeiască.

10:7b.MAR.010.007 De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa.

10:8b.MAR.010.008 Şi cei doi vor fi un singur trup.` Aşa că nu mai sînt doi, ci sînt un singur trup.

10:9b.MAR.010.009 Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.``

10:10b.MAR.010.010 În casă, ucenicii L-au întrebat iarăş asupra celor de mai sus.

10:11b.MAR.010.011 El le -a zis: ,,Oricine îşi lasă nevasta, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte faţă de ea;

10:12b.MAR.010.012 şi dacă o nevastă îşi lasă bărbatul, şi ia pe altul de bărbat, preacurveşte.``

10:13b.MAR.010.013 I-au adus nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe ceice îi aduceau.

10:14b.MAR.010.014 Cînd a văzut Isus acest lucru, S'a mîniat, şi le -a zis: ,,Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu -i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei.

10:15b.MAR.010.015 Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!``

10:16b.MAR.010.016 Apoi i -a luat în braţe, şi i -a binecuvîntat, punîndu-Şi mînile peste ei.

10:17b.MAR.010.017 Tocmai cînd era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui, şi L -a întrebat: ,,Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa vecinică?``

10:18b.MAR.010.018 ,,Pentruce Mă numeşti bun?`` i -a zis Isus. ,,Nimeni nu este bun decît Unul singur: Dumnezeu.

10:19b.MAR.010.019 Cunoşti poruncile: ,,Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înşeli; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.``

10:20b.MAR.010.020 El I -a răspuns: ,,Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea.``

10:21b.MAR.010.021 Isus S'a uitat ţintă la el, l -a iubit, şi i -a zis: ,,Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea, şi urmează-Mă.``

10:22b.MAR.010.022 Mîhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot; căci avea multe avuţii.

10:23b.MAR.010.023 Isus S'a uitat împrejurul Lui, şi a zis ucenicilor Săi: ,,Cît de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu ceice au avuţii!``

10:24b.MAR.010.024 Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvîntul, şi le -a zis: ,,Fiilor, cît de anevoie este pentru ceice se încred în bogăţii, să intre în Împărăţia lui Dumnezeu!

10:25b.MAR.010.025 Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decît să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!``

10:26b.MAR.010.026 Ucenicii au rămas şi mai uimiţi, şi au zis unii către alţii: ,,Cine poate atunci să fie mîntuit?``

10:27b.MAR.010.027 Isus S'a uitat ţintă la ei, şi le -a zis: ,,Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentrucă toate lucrurile sînt cu putinţă la Dumnezeu.``

10:28b.MAR.010.028 Petru a început să -I zică: ,,Iată că noi am lăsat totul, şi Te-am urmat.``

10:29b.MAR.010.029 Isus a răspuns: ,,Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde, pentru Mine şi pentru Evanghelie,

10:30b.MAR.010.030 şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri; iar în veacul viitor, viaţa vecinică.

10:31b.MAR.010.031 Mulţi din cei dintîi vor fi cei de pe urmă, şi mulţi din cei de pe urmă vor fi cei dintîi.``

10:32b.MAR.010.032 Ei erau pe drum şi se suiau la Ierusalim; şi Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau turburaţi, şi mergeau îngroziţi după El. Isus a luat iarăş la El pe cei doisprezece şi a început să le vorbească despre lucrurile cari aveau să I se întîmple.

10:33b.MAR.010.033 ,,Iată``, a zis El, ,,ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat în mînile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osîndi la moarte, şi -L vor da în mînile Neamurilor,

10:34b.MAR.010.034 cari îşi vor bate joc de El, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa şi -L vor omorî; dar, după trei zile, va învia.``

10:35b.MAR.010.035 Fiii lui Zebedei, Iacov şi Ioan, au venit la Isus şi I-au zis: ,,Învăţătorule, am vrea să ne faci ce-Ţi vom cere.``

10:36b.MAR.010.036 El le -a zis: ,,Ce voiţi să vă fac?``

10:37b.MAR.010.037 ,,Dă-ne,`` I-au zis ei, ,,să şedem unul la dreapta Ta şi altul la stînga Ta, cînd vei fi îmbrăcat în slava Ta.``

10:38b.MAR.010.038 Isus le -a răspuns: ,,Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul, pe care am să -l beau Eu, sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?``

10:39b.MAR.010.039 ,,Putem,`` au zis ei. Şi Isus le -a răspuns: ,,Este adevărat că paharul pe care -l voi bea Eu, îl veţi bea, şi cu botezul cu care voi fi botezat Eu, veţi fi botezaţi;

10:40b.MAR.010.040 dar cinstea de a şedea la dreapta sau la stînga Mea, nu atîrnă de Mine s'o dau, ci ea este numai pentru aceia pentru cari a fost pregătită.``

10:41b.MAR.010.041 Cei zece, cînd au auzit lucrul acesta, au început să se mînie pe Iacov şi pe Ioan.

10:42b.MAR.010.042 Isus i -a chemat la El, şi le -a zis: ,,Ştiţi că cei priviţi drept cîrmuitori ai neamurilor, domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpînire.

10:43b.MAR.010.043 Dar între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru;

10:44b.MAR.010.044 şi oricare va vrea să fie cel dintîi între voi, să fie robul tuturor.

10:45b.MAR.010.045 Căci Fiul omului n'a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!``

10:46b.MAR.010.046 Au ajuns la Ierihon. Şi pe cînd ieşea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu o mare mulţime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerşetor orb, şedea jos lîngă drum, şi cerea de milă.

10:47b.MAR.010.047 El a auzit că trece Isus din Nazaret, şi a început să strige: ,,Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!``

10:48b.MAR.010.048 Mulţi îl certau să tacă; dar el şi mai tare striga: ,,Fiul lui David, ai milă de mine!``

10:49b.MAR.010.049 Isus S'a oprit, şi a zis: ,,Chemaţi -l!`` Au chemat pe orb, şi i-au zis: ,,Îndrăzneşte, scoală-te, căci te cheamă.``

10:50b.MAR.010.050 Orbul şi -a aruncat haina; a sărit, şi a venit la Isus.

10:51b.MAR.010.051 Isus a luat cuvîntul, şi i -a zis: ,,Ce vrei să-ţi fac?`` ,,Rabuni,`` I -a răspuns orbul, ,,să capăt vederea.``

10:52b.MAR.010.052 Şi Isus i -a zis: ,,Du-te, credinţa ta te -a mîntuit.`` Îndată orbul şi -a căpătat vederea, şi a mers pe drum după Isus.

11

11:1b.MAR.011.001 Cînd s'au apropiat de Ierusalim, şi au fost lîngă Betfaghe şi Betania, înspre muntele Măslinilor, Isus a trimes pe doi din ucenicii Săi,

11:2b.MAR.011.002 şi le -a zis: ,,Duceţi-vă în satul dinaintea voastră: îndată ce veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n'a încălecat încă nici un om; deslegaţi -l şi aduceţi-Mi -l.

11:3b.MAR.011.003 Dacă vă va întreba cineva: ,Pentruce faceţi lucrul acesta?` să răspundeţi: ,Domnul are trebuinţă de el. Şi îndată îl va trimete înapoi aici.``

11:4b.MAR.011.004 Ucenicii s'au dus, au găsit măgăruşul legat afară lîngă o uşă, la cotitura drumului, şi l-au deslegat.

11:5b.MAR.011.005 Unii din cei ce stăteau acolo, le-au zis: ,,Ce faceţi? De ce deslegaţi măgăruşul acesta?``

11:6b.MAR.011.006 Ei au răspuns cum le poruncise Isus. Şi i-au lăsat să plece.

11:7b.MAR.011.007 Au adus măgăruşul la Isus, şi-au aruncat hainele pe el, şi Isus a încălecat pe el.

11:8b.MAR.011.008 Mulţi oameni îşi aşterneau hainele pe drum, iar alţii presărau ramuri, pe cari le tăiaseră depe cîmp.

11:9b.MAR.011.009 Cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau după Isus, strigau: ,,Osana! Binecuvîntat este cel ce vine în Numele Domnului!

11:10b.MAR.011.010 Binecuvîntată este Împărăţia care vine, Împărăţia părintelui nostru David! Osana în cerurile prea înalte!``

11:11b.MAR.011.011 Isus a intrat în Ierusalim, şi S'a dus în Templu. Dupăce S'a uitat la toate lucrurile de jur împrejur, fiindcă era pe înserate, a plecat la Betania, cu cei doisprezece.

11:12b.MAR.011.012 A doua zi, după ce au ieşit din Betania, Isus a flămînzit.

11:13b.MAR.011.013 A zărit de departe un smochin, care avea frunze, şi a venit să vadă poate va găsi ceva în el. S'a apropiat de smochin, dar n'a găsit decît frunze, căci nu era încă vremea smochinelor.

11:14b.MAR.011.014 Atunci a luat cuvîntul, şi a zis smochinului: ,,În veac să nu mai mănînce nimeni rod din tine!`` Şi ucenicii au auzit aceste vorbe.

11:15b.MAR.011.015 Au ajuns în Ierusalim; şi Isus a intrat în Templu. A început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în Templu; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani, şi scaunele celor ce vindeau porumbei.

11:16b.MAR.011.016 Şi nu lăsa pe nimeni să poarte vreun vas prin Templu.

11:17b.MAR.011.017 Şi -i învăţa şi zicea: ,,Oare nu este scris: ,Casa Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile?` Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tîlhari.``

11:18b.MAR.011.018 Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cînd au auzit cuvintele acestea, căutau cum să -L omoare; căci se temeau de El, pentrucă tot norodul era uimit de învăţătura Lui.

11:19b.MAR.011.019 Oridecîte ori se însera, Isus ieşea afară din cetate.

11:20b.MAR.011.020 Dimineaţa, cînd treceau pe lîngă smochin, ucenicii l-au văzut uscat din rădăcini.

11:21b.MAR.011.021 Petru şi -a adus aminte de cele petrecute, şi a zis lui Isus: ,,Învăţătorule, uite că smochinul, pe care l-ai blestemat, s'a uscat.``

11:22b.MAR.011.022 Isus a luat cuvîntul, şi le -a zis: ,,Aveţi credinţă în Dumnezeu!

11:23b.MAR.011.023 Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: ,Ridică-te şi aruncă-te în mare`, şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.

11:24b.MAR.011.024 De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, cînd vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi -l veţi avea.

11:25b.MAR.011.025 Şi, cînd staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentruca şi Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre.

11:26b.MAR.011.026 Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greşelile voastre.

11:27b.MAR.011.027 S'au dus din nou în Ierusalim. Şi, pe cînd Se plimba Isus prin Templu, au venit la El preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrînii,

11:28b.MAR.011.028 şi I-au zis: ,,Cu ce putere faci Tu aceste lucruri? Şi cine Ţi -a dat puterea aceasta ca să le faci?``

11:29b.MAR.011.029 Isus le -a răspuns: ,,Am să vă pun şi Eu o întrebare; răspundeţi-Mi la ea, şi apoi vă voi spune şi Eu cu ce putere fac aceste lucruri.

11:30b.MAR.011.030 Botezul lui Ioan venea din cer ori dela oameni? Răspundeţi-Mi!``

11:31b.MAR.011.031 Ei însă vorbeau astfel între ei: ,,Dacă răspundem: ,Din cer`, va zice: ,Dar de ce nu l-aţi crezut?`

11:32b.MAR.011.032 Şi dacă vom răspunde: ,Dela oameni...` se temeau de norod, căci toţi socoteau că Ioan a fost în adevăr un prooroc.

11:33b.MAR.011.033 Atunci au răspuns lui Isus: ,,Nu ştim.`` Şi Isus le -a zis: ,,Nici Eu n'am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.``

12

12:1b.MAR.012.001 Isus a început pe urmă să le vorbească în pilde. ,,Un om a sădit o vie. A împrejmuit -o cu un gard, a săpat un teasc în ea, şi a zidit un turn; apoi a arendat -o unor vieri şi a plecat din ţară.

12:2b.MAR.012.002 La vremea roadelor, a trimes la vieri un rob, ca să ia dela ei din roadele viei.

12:3b.MAR.012.003 Vierii au pus mîna pe el, l-au bătut, şi l-au trimes înapoi cu mînile goale.

12:4b.MAR.012.004 A trimes iarăş la ei un alt rob; ei l-au rănit la cap, şi l-au batjocorit.

12:5b.MAR.012.005 A mai trimes un altul, pe care l-au omorît; apoi a trimes mulţi alţii, dintre cari, pe unii i-au bătut, iar pe alţii i-au omorît.

12:6b.MAR.012.006 Mai avea un singur fiu prea iubit; la urmă, l -a trimes şi pe el la ei. ,Vor primi cu cinste pe fiul meu!` zicea el.

12:7b.MAR.012.007 Dar vierii aceia au zis între ei: ,Iată moştenitorul; veniţi să -l omorîm, şi moştenirea va fi a noastră.`

12:8b.MAR.012.008 Şi au pus mîna pe el, l-au omorît, şi i-au aruncat trupul afară din vie.

12:9b.MAR.012.009 Acum, ce va face stăpînul viei? Va veni, va nimici pe vierii aceia, şi via o va da altora.

12:10b.MAR.012.010 Oare n'aţi citit locul acesta din Scriptură: ,Piatra pe care au lepădat -o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului;

12:11b.MAR.012.011 Domnul a făcut acest lucru, şi este minunat în ochii noştri?``

12:12b.MAR.012.012 Ei căutau să -L prindă, dar se temeau de norod. Pricepuseră că împotriva lor spusese Isus pilda aceasta. Şi L-au lăsat, şi au plecat.

12:13b.MAR.012.013 Apoi au trimes la Isus pe unii din Farisei şi din Irodiani, ca să -L prindă cu vorba.

12:14b.MAR.012.014 Aceştia au venit, şi I-au zis: ,,Învăţătorule, ştim că spui adevărul, şi nu-Ţi pasă de nimeni; căci nu cauţi la faţa oamenilor, şi înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?

12:15b.MAR.012.015 Să plătim sau să nu plătim?`` Isus le -a cunoscut făţărnicia, şi le -a răspuns: ,,Pentruce Mă ispitiţi? Aduceţi-Mi un ban (Greceşte: dinar.) ca să -l văd.``

12:16b.MAR.012.016 I-au adus un ban; şi Isus i -a întrebat: ,,Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sînt?`` ,,Ale Cezarului``, I-au răspuns ei.

12:17b.MAR.012.017 Atunci Isus le -a zis: ,,Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.`` Şi se mirau foarte mult de El.

12:18b.MAR.012.018 Saducheii, cari zic că nu este înviere, au venit la Isus şi I-au pus următoarea întrebare:

12:19b.MAR.012.019 ,,Învăţătorule, iată ce ne -a scris Moise: ,Dacă moare fratele cuiva, şi -i rămîne nevasta fără să aibă copii, fratele său să ia pe nevasta lui, şi să ridice urmaş fratelui său.`

12:20b.MAR.012.020 Erau dar şapte fraţi. Cel dintîi s'a însurat, şi a murit fără să lase urmaş.

12:21b.MAR.012.021 Al doilea a luat de nevastă pe văduvă, şi a murit fără să lase urmaş. Tot aşa şi al treilea.

12:22b.MAR.012.022 Şi nici unul din cei şapte n'a lăsat urmaş. După ei toţi, a murit şi femeia.

12:23b.MAR.012.023 La înviere, nevasta căruia dintre ei va fi ea? Căci toţi şapte au avut -o de nevastă.``

12:24b.MAR.012.024 Drept răspuns, Isus le -a zis: ,,Oare nu vă rătăciţi voi, din pricină că nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?

12:25b.MAR.012.025 Căci după ce vor învia din morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în ceruri.

12:26b.MAR.012.026 În ce priveşte învierea morţilor, oare n'aţi citit în cartea lui Moise, în locul unde se vorbeşte despre ,Rug`, ce i -a spus Dumnezeu, cînd a zis: ,Eu sînt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov?`

12:27b.MAR.012.027 Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii. Tare vă mai rătăciţi!``

12:28b.MAR.012.028 Unul din cărturari, care -i auzise vorbind, fiindcă ştia că Isus răspunsese bine Saducheilor, a venit la El, şi L -a întrebat: ,,Care este cea dintîi dintre toate poruncile?``

12:29b.MAR.012.029 Isus i -a răspuns: ,,Cea dintîi este aceasta: ,Ascultă Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn;`

12:30b.MAR.012.030 şi: ,Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, şi cu toată puterea ta`; iată porunca dintîi.

12:31b.MAR.012.031 Iar a doua este următoarea: ,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.` Nu este altă poruncă mai mare decît acestea.``

12:32b.MAR.012.032 Cărturarul I -a zis: ,,Bine, Învăţătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că nu este altul afară de El,

12:33b.MAR.012.033 şi că a -L iubi cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul, şi cu toată puterea, şi a iubi pe aproapele ca pe sine, este mai mult decît toate arderile de tot şi decît ,,toate jertfele.``

12:34b.MAR.012.034 Isus a văzut că a răspuns cu pricepere, şi i -a zis: ,,Tu nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu.`` Şi nimeni nu îndrăznea să -I mai pună întrebări.

12:35b.MAR.012.035 Pe cînd învăţa pe norod în Templu, Isus a zis: ,,Cum zic cărturarii că Hristosul este fiul lui David?

12:36b.MAR.012.036 Însuş David, fiind însuflat de Duhul Sfînt, a zis: ,,Domnul a zis Domnului meu: ,Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.`

12:37b.MAR.012.037 Deci chiar David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?`` Şi gloata cea mare Îl asculta cu plăcere.

12:38b.MAR.012.038 În învăţătura, pe care le -o dădea, Isus le zicea: ,,Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi, şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe.

12:39b.MAR.012.039 Ei umblă după scaunele dintîi în sinagogi, şi după locurile dintîi la ospeţe;

12:40b.MAR.012.040 casele văduvelor le mănîncă, şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osîndă va veni peste ei.``

12:41b.MAR.012.041 Isus şedea jos în faţa vistieriei Templului, şi Se uita cum arunca norodul bani în vistierie. Mulţi, cari erau bogaţi, aruncau mult.

12:42b.MAR.012.042 A venit şi o văduvă săracă, şi a aruncat doi bănuţi, cari fac un gologan.

12:43b.MAR.012.043 Atunci Isus a chemat pe ucenicii Săi, şi le -a zis: ,,Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decît toţi cei ce au aruncat în vistierie;

12:44b.MAR.012.044 căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce -i mai rămăsese ca să trăiască.``

13

13:1b.MAR.013.001 Cînd a ieşit Isus din Templu, unul din ucenicii Lui i -a zis: ,,Învăţătorule, uită-Te ce pietre şi ce zidiri!``

13:2b.MAR.013.002 Isus i -a răspuns: ,,Vezi tu aceste zidiri mari? Nu va rămînea aici piatră pe piatră, care să nu fie dărîmată.``

13:3b.MAR.013.003 Apoi a şezut pe muntele Măslinilor în faţa Templului. Şi Petru, Iacov, Ioan şi Andrei, L-au întrebat deoparte:

13:4b.MAR.013.004 ,,Spune-ne cînd se vor întîmpla aceste lucruri, şi care va fi semnul cînd se vor împlini toate aceste lucruri?``

13:5b.MAR.013.005 Isus a început atunci să le spună: ,,Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva.

13:6b.MAR.013.006 Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: ,Eu sînt Hristosul!` Şi vor înşela pe mulţi.

13:7b.MAR.013.007 Cînd veţi auzi despre războaie şi veşti de războaie, să nu vă spăimîntaţi, căci lucrurile acestea trebuie să se întîmple. Dar încă nu va fi sfîrşitul.

13:8b.MAR.013.008 Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; pe alocurea vor fi cutremure de pămînt, foamete şi turburări. Aceste lucruri vor fi începutul durerilor.

13:9b.MAR.013.009 Luaţi seama la voi înşivă. Au să vă dea pe mîna soboarelor judecătoreşti, şi veţi fi bătuţi în sinagogi; din pricina Mea veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, pentruca să le slujiţi de mărturie.

13:10b.MAR.013.010 Mai întîi trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită tuturor neamurilor.

13:11b.MAR.013.011 Cînd vă vor duce să vă dea în mînile lor, să nu vă îngrijoraţi mai dinainte cu privire la celece veţi vorbi, ci să vorbiţi orice vi se va da să vorbiţi în ceasul acela; căci nu voi veţi vorbi, ci Duhul Sfînt.

13:12b.MAR.013.012 Fratele va da la moarte pe frate-său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor, şi -i vor omorî.

13:13b.MAR.013.013 Veţi fi urîţi de toţi pentru Numele Meu; dar cine va răbda pînă la sfîrşit, va fi mîntuit.

13:14b.MAR.013.014 Cînd veţi vedea ,urîciunea pustiirii` stînd acolo unde nu se cade să fie, -cine citeşte să înţeleagă-atunci cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi.

13:15b.MAR.013.015 Cine va fi pe acoperişul casei, să nu se pogoare, şi să nu intre în casă, ca să-şi ia ceva din ea.

13:16b.MAR.013.016 Şi cine va fi la cîmp, să nu se întoarcă înapoi ca să-şi ia haina.

13:17b.MAR.013.017 Vai de femeile cari vor fi însărcinate, şi de cele ce vor da ţîţă în zilele acelea!

13:18b.MAR.013.018 Rugaţi-vă ca lucrurile acestea să nu se întîmple iarna.

13:19b.MAR.013.019 Pentrucă în zilele acelea va fi un necaz aşa de mare, cum n'a fost de la începutul lumii, pe care a făcut -o Dumnezeu, pînă azi, şi cum nici nu va mai fi vreodată.

13:20b.MAR.013.020 Şi dacă n'ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n'ar scăpa; dar le -a scurtat din pricina celor aleşi.

13:21b.MAR.013.021 Dacă vă va zice cineva atunci: ,Iată, Hristosul este aici` sau: ,Iată -L, acolo`, să nu -l credeţi.

13:22b.MAR.013.022 Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni, ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.

13:23b.MAR.013.023 Păziţi-vă; iată că vi le-am spus toate dinainte.

13:24b.MAR.013.024 Dar, în zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei,

13:25b.MAR.013.025 stelele vor cădea din cer, şi puterile cari sînt în ceruri vor fi clătinate.

13:26b.MAR.013.026 Atunci se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere şi cu slavă.

13:27b.MAR.013.027 Atunci va trimete pe îngerii Săi, şi va aduna pe cei aleşi din cele patru vînturi, dela marginea pămîntului pînă la marginea cerului.

13:28b.MAR.013.028 Luaţi învăţătură dela smochin prin pilda lui. Cînd mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, ştiţi că vara este aproape.

13:29b.MAR.013.029 Tot aşa, cînd veţi vedea aceste lucruri împlinindu-se, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.

13:30b.MAR.013.030 Adevărat vă spun, că nu va trece neamul acesta pînă nu se vor împlini toate aceste lucruri.

13:31b.MAR.013.031 Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

13:32b.MAR.013.032 Cît despre ziua aceea, sau ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.

13:33b.MAR.013.033 Luaţi seama, vegheaţi şi rugaţi-vă; căci nu ştiţi cînd va veni vremea aceea.

13:34b.MAR.013.034 Se va întîmpla ca şi cu un om plecat într'altă ţară, care îşi lasă casa, dă robilor săi putere, arată fiecăruia care este datoria lui, şi porunceşte portarului să vegheze.

13:35b.MAR.013.035 Vegheaţi dar, pentrucă nu ştiţi cînd va veni stăpînul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cîntarea cocoşilor, sau dimineaţa.

13:36b.MAR.013.036 Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind.

13:37b.MAR.013.037 Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!``

14

14:1b.MAR.014.001 După două zile era praznicul Paştelor şi al Azimilor. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau cum să prindă pe Isus cu vicleşug, şi să -L omoare.

14:2b.MAR.014.002 Căci ziceau: ,,Nu în timpul praznicului, ca nu cumva să se facă turburare în norod.``

14:3b.MAR.014.003 Pe cînd şedea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon leprosul, a venit o femeie, care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; şi, dupăce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.

14:4b.MAR.014.004 Unora dintre ei le -a fost necaz, şi ziceau: ,,Ce rost are risipa aceasta de mir?

14:5b.MAR.014.005 Mirul acesta s'ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei (Greceşte: dinari.), şi să se dea săracilor.`` Şi le era foarte necaz pe femeia aceea.

14:6b.MAR.014.006 Dar Isus le -a zis: ,,Lăsaţi -o în pace; de ce -i faceţi supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine;

14:7b.MAR.014.007 căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, şi le puteţi face bine oricînd voiţi: dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.

14:8b.MAR.014.008 Ea a făcut ce a putut; Mi -a uns trupul mai dinainte, pentru îngropare.

14:9b.MAR.014.009 Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.``

14:10b.MAR.014.010 Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s'a dus la preoţii cei mai de seamă, ca să le vîndă pe Isus.

14:11b.MAR.014.011 Cînd au auzit ei lucrul acesta, s'au bucurat, şi i-au făgăduit bani. Şi Iuda căuta un prilej nimerit, ca să -L dea în mînile lor.

14:12b.MAR.014.012 În ziua dintîi a praznicului Azimilor, cînd jertfeau Paştele, ucenicii lui Isus I-au zis:

14:13b.MAR.014.013 El a trimes pe doi din ucenicii Săi, şi le -a zis: ,,Duceţi-vă în cetate; acolo aveţi să întîlniţi un om ducînd un ulcior cu apă: mergeţi după el.

14:14b.MAR.014.014 Unde va intra el, spuneţi stăpînului casei: ,,Învăţătorul zice: ,Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănînc Paştele cu ucenicii Mei?`

14:15b.MAR.014.015 Şi are să vă arate o odaie mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi pentru noi.``

14:16b.MAR.014.016 Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate, şi au găsit aşa cum le spusese El; şi au pregătit Paştele.

14:17b.MAR.014.017 Seara, Isus a venit cu cei doisprezece.

14:18b.MAR.014.018 Pe cînd şedeau la masă şi mîncau, Isus a zis: ,,Adevărat vă spun că unul din voi, care mănîncă cu Mine, Mă va vinde.``

14:19b.MAR.014.019 Ei au început să se întristeze, şi să -I zică unul după altul: ,,Nu cumva sînt eu?``

14:20b.MAR.014.020 ,,Este unul din cei doisprezece,`` le -a răspuns El; ,,şi anume, cel ce întinge mîna cu Mine în blid.

14:21b.MAR.014.021 Fiul omului, negreşit, Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela, prin care este vîndut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el, să nu se fi născut.``

14:22b.MAR.014.022 Pe cînd mîncau, Isus a luat o pîne; şi, după ce a binecuvîntat, a frînt -o, şi le -a dat, zicînd: ,,Luaţi, mîncaţi, acesta este trupul Meu.``

14:23b.MAR.014.023 Apoi a luat un pahar, şi, dupăce a mulţămit lui Dumnezeu, li l -a dat, şi au băut toţi din el.

14:24b.MAR.014.024 Şi le -a zis: ,,Acesta este sîngele Meu, sîngele legămîntului celui nou, care se varsă pentru mulţi.

14:25b.MAR.014.025 Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viţei, pînă în ziua cînd îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.``

14:26b.MAR.014.026 Dupăce au cîntat cîntările de laudă, au ieşit în muntele Măslinilor.

14:27b.MAR.014.027 Isus le -a zis: ,,În noaptea aceasta toţi veţi avea un prilej de poticnire; pentrucă este scris: ,Voi bate Păstorul, şi oile vor fi risipite.`

14:28b.MAR.014.028 Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galilea.``

14:29b.MAR.014.029 Petru i -a zis: ,,Chiar dacă toţi ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea.``

14:30b.MAR.014.030 Şi Isus i -a zis: ,,Adevărat îţi spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cînte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.``

14:31b.MAR.014.031 Dar Petru I -a zis cu şi mai multă tărie: ,,Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.`` Şi toţi ceilalţi au spus acelaş lucru.

14:32b.MAR.014.032 S'au dus apoi într'un loc îngrădit, numit Ghetsimani. Şi Isus a zis ucenicilor Săi: ,,Şedeţi aici pînă Mă voi ruga.``

14:33b.MAR.014.033 A luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, şi a început să Se spăimînte şi să Se mîhnească foarte tare.

14:34b.MAR.014.034 El le -a zis: ,,Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămîneţi aici, şi vegheaţi!``

14:35b.MAR.014.035 Apoi a mers puţin mai înainte, S'a aruncat la pămînt, şi Se ruga ca, dacă este cu putinţă, să treacă de la El ceasul acela.

14:36b.MAR.014.036 El zicea: ,,Ava, adică: Tată, -Ţie toate lucrurile Îţi sînt cu putinţă; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuş, facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu.``

14:37b.MAR.014.037 Şi a venit la ucenici, pe cari i -a găsit dormind. Şi a zis lui Petru: ,,Simone, tu dormi? Un ceas n'ai fost în stare să veghezi?

14:38b.MAR.014.038 Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de rîvnă, dar trupul este neputincios.``

14:39b.MAR.014.039 S'a dus iarăş, şi S'a rugat, zicînd aceleaşi cuvinte.

14:40b.MAR.014.040 Apoi S'a întors din nou şi i -a găsit dormind; pentrucă li se îngreuiaseră ochii de somn. Ei nu ştiau ce să -I răspundă.

14:41b.MAR.014.041 În sfîrşit, a venit a treia oară, şi le -a zis: ,,Dormiţi de acum, şi odihniţi-vă! Destul! A venit ceasul! Iată că Fiul omului este dat în mînile păcătoşilor.

14:42b.MAR.014.042 Sculaţi-vă; haidem să mergem; iată că se apropie vînzătorul!``

14:43b.MAR.014.043 Şi îndată, pe cînd vorbea El încă, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, şi împreună cu el a venit o mulţime de oameni cu săbii şi cu ciomege, trimeşi de preoţii cei mai de seamă, de cărturari şi de bătrîni.

14:44b.MAR.014.044 Vînzătorul le dăduse semnul acesta: ,,Pe care -L voi săruta, acela este; să -L prindeţi şi să -L duceţi supt pază.``

14:45b.MAR.014.045 Cînd a venit Iuda, s'a apropiat îndată de Isus, şi I -a zis: ,,Învăţătorule!`` Şi L -a sărutat mult.

14:46b.MAR.014.046 Atunci oamenii aceia au pus mîna pe Isus, şi L-au prins.

14:47b.MAR.014.047 Unul din cei ce stăteau lîngă El, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot, şi i -a tăiat urechea.

14:48b.MAR.014.048 Isus a luat cuvîntul, şi le -a zis: ,,Aţi ieşit ca după un tîlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi.

14:49b.MAR.014.049 În toate zilele am fost la voi, şi învăţam pe oameni în Templu, şi nu M'aţi prins. Dar toate aceste lucruri s'au întîmplat ca să se împlinească Scripturile.``

14:50b.MAR.014.050 Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.

14:51b.MAR.014.051 După El mergea un tînăr, care n'avea pe trup decît o învelitoare de pînză de in. Au pus mîna pe el;

14:52b.MAR.014.052 dar el şi -a lăsat învelitoarea, şi a fugit în pielea goală.

14:53b.MAR.014.053 Pe Isus L-au dus la marele preot, unde s'au adunat toţi preoţii cei mai de seamă, bătrînii şi cărturarii.

14:54b.MAR.014.054 Petru L -a urmat de departe pînă în curtea marelui preot; a şezut jos împreună cu aprozii, şi se încălzea la para focului.

14:55b.MAR.014.055 Preoţii cei mai de seamă şi tot soborul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să -L omoare; dar nu găseau nici una.

14:56b.MAR.014.056 Pentrucă mulţi făceau mărturisiri mincinoase împotriva Lui, dar mărturisirile lor nu se potriveau.

14:57b.MAR.014.057 Unii s'au sculat şi au făcut o mărturisire mincinoasă împotriva Lui, şi au zis:

14:58b.MAR.014.058 ,,Noi L-am auzit zicînd: ,Eu voi strica Templul acesta, făcut de mîni omeneşti, şi în trei zile voi ridica un altul, care nu va fi făcut de mîni omeneşti.``

14:59b.MAR.014.059 Nici chiar în privinţa aceasta nu se potrivea mărturisirea lor.

14:60b.MAR.014.060 Atunci marele preot s'a sculat în picioare în mijlocul adunării, a întrebat pe Isus, şi I -a zis: ,,Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc oamenii aceştia împotriva Ta?``

14:61b.MAR.014.061 Isus tăcea, şi nu răspundea nimic. Marele preot L -a întrebat iarăş, şi I -a zis: ,,Eşti Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvîntat?``

14:62b.MAR.014.062 ,,Da, sînt,`` i -a răspuns Isus. ,,Şi veţi vedea pe Fiul omului şezînd la dreapta puterii şi venind pe norii cerului.``

14:63b.MAR.014.063 Atunci marele preot şi -a rupt hainele, şi a zis: ,,Ce nevoie mai avem de martori?

14:64b.MAR.014.064 Aţi auzit hula. Ce vi se pare?`` Toţi L-au osîndit să fie pedepsit cu moartea.

14:65b.MAR.014.065 Şi unii au început să -L scuipe, să -I acopere faţa, să -L bată cu pumnii, şi să -I zică: ,,Prooroceşte!`` Iar aprozii L-au primit în palme.

14:66b.MAR.014.066 Pe cînd stătea Petru jos în curte, a venit una din slujnicele marelui preot.

14:67b.MAR.014.067 Cînd a văzut pe Petru încălzindu-se, s'a uitat ţintă la el, şi i -a zis: ,,Şi tu erai cu Isus din Nazaret!``

14:68b.MAR.014.068 El s'a lepădat, şi a zis: ,,Nu ştiu, nici nu înţeleg ce vrei să zici.`` Apoi a ieşit în pridvor. Şi a cîntat cocoşul.

14:69b.MAR.014.069 Cînd l -a văzut slujnica, a început iarăş să spună celor ce stăteau acolo: ,,Acesta este unul dintre oamenii aceia.``

14:70b.MAR.014.070 Şi el s'a lepădat din nou. După puţină vreme, ceice stăteau acolo, au zis iarăş lui Petru: ,,Nu mai încape îndoială că eşti unul din oamenii aceia; căci eşti Galilean, şi graiul tău seamănă cu al lor.``

14:71b.MAR.014.071 Atunci el a început să se blesteme şi să se jure: ,,Nu cunosc pe omul acesta, despre care vorbiţi!``

14:72b.MAR.014.072 Îndată a cîntat cocoşul a doua oară. Şi Petru şi -a adus aminte de vorba, pe care i -o spusese Isus: ,,Înainte ca să cînte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.`` Şi gîndindu-se la acest lucru, a început să plîngă.

15

15:1b.MAR.015.001 Dimineaţa, preoţii cei mai de seamă au făcut îndată sfat cu bătrînii, cărturarii şi tot Soborul. Dupăce au legat pe Isus, L-au dus şi L-au dat în mînile lui Pilat.

15:2b.MAR.015.002 Pilat L -a întrebat: ,,Eşti Tu Împăratul Iudeilor?`` ,,Da, sînt``, i -a răspuns Isus.

15:3b.MAR.015.003 Preoţii cei mai de seamă Îl învinuiau de multe lucruri.

15:4b.MAR.015.004 Pilat L -a întrebat din nou: ,,Nu răspunzi nimic? Uite de cîte lucruri Te învinuiesc ei!``

15:5b.MAR.015.005 Isus n'a mai dat nici un răspuns, lucru care a mirat pe Pilat.

15:6b.MAR.015.006 La fiecare praznic al Paştelor, Pilat le slobozea un întemniţat, pe care -l cereau ei.

15:7b.MAR.015.007 În temniţă era unul numit Baraba, închis împreună cu tovarăşii lui, din pricina unui omor, pe care -l săvîrşiseră într'o răscoală.

15:8b.MAR.015.008 Norodul s'a suit, şi a început să ceară lui Pilat să le dea ce avea obicei să le dea totdeauna.

15:9b.MAR.015.009 Pilat le -a răspuns: ,,Voiţi să vă slobozesc pe Împăratul Iudeilor?``

15:10b.MAR.015.010 Căci pricepuse că preoţii cei mai de seamă din pizmă Îl dăduseră în mîna lui.

15:11b.MAR.015.011 Dar preoţii cei mai de seamă au aţîţat norodul să ceară lui Pilat să le slobozească mai bine pe Baraba.

15:12b.MAR.015.012 Pilat a luat din nou cuvîntul, şi le -a zis: ,,Dar ce voiţi să fac cu Acela, pe care -L numiţi Împăratul Iudeilor?``

15:13b.MAR.015.013 Ei au strigat din nou: ,,Răstigneşte -L!``

15:14b.MAR.015.014 ,,Dar ce rău a făcut?`` le -a zis Pilat. Însă ei au început să strige şi mai tare: ,,Răstigneşte -L!``

15:15b.MAR.015.015 Pilat a vrut să facă pe placul norodului, şi le -a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, dupăce a pus să -L bată cu nuiele, L -a dat să fie răstignit.

15:16b.MAR.015.016 Ostaşii au adus pe Isus în curte, adică în palat, şi au adunat toată ceata ostaşilor.

15:17b.MAR.015.017 L-au îmbrăcat într'o haină de purpură, au împletit o cunună de spini, şi I-au pus -o pe cap.

15:18b.MAR.015.018 Apoi au început să -I ureze, şi să zică: ,,Plecăciune, Împăratul Iudeilor!``

15:19b.MAR.015.019 Şi -L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau şi I se închinau.

15:20b.MAR.015.020 Dupăce şi-au bătut astfel joc de El, L-au desbrăcat de haina de purpură, L-au îmbrăcat în hainele Lui, şi L-au dus să -L răstignească.

15:21b.MAR.015.021 Au silit să ducă crucea lui Isus pe un trecător, care se întorcea dela cîmp, numit Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf.

15:22b.MAR.015.022 Şi au adus pe Isus la locul numit Golgota, care, tîlmăcit, însemnează: ,,Locul căpăţînii.``

15:23b.MAR.015.023 I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El nu l -a luat.

15:24b.MAR.015.024 Dupăce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgînd la sorţi, ca să ştie ce să ia fiecare.

15:25b.MAR.015.025 Cînd L-au răstignit, era ceasul al treilea.

15:26b.MAR.015.026 Deasupra Lui era scrisă vina Lui: ,,Împăratul Iudeilor.``

15:27b.MAR.015.027 Împreună cu El au răstignit doi tîlhari, unul la dreapta şi altul la stînga Lui.

15:28b.MAR.015.028 Astfel s'a împlinit Scriptura, care zice: ,,A fost pus în numărul celor fărădelege.``

15:29b.MAR.015.029 Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap, şi ziceau: ,,Uă! Tu, care strici Templul, şi -l zideşti la loc în trei zile,

15:30b.MAR.015.030 mîntuieşte-Te pe Tine însuţi, şi pogoară-Te de pe cruce!``

15:31b.MAR.015.031 Tot astfel şi preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii îşi băteau joc de El între ei, şi ziceau: ,,Pe alţii i -a mîntuit, şi pe Sine însuş nu Se poate mîntui!

15:32b.MAR.015.032 Hristosul, Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, ca să vedem şi să credem!`` Cei răstigniţi împreună cu El, deasemenea îşi băteau joc de El.

15:33b.MAR.015.033 La ceasul al şaselea, s'a făcut întunerec peste toată ţara, pînă la ceasul al nouălea.

15:34b.MAR.015.034 Şi în ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: ,,Eloi, Eloi, lama sabactani`` care, tîlmăcit, înseamnă: ,,Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentruce M'ai părăsit?``

15:35b.MAR.015.035 Unii din cei ce stăteau acolo, cînd L-au auzit, ziceau: ,,Iată, cheamă pe Ilie!``

15:36b.MAR.015.036 Şi unul din ei a alergat de a umplut un burete cu oţet, l -a pus într'o trestie, şi I -a dat să bea, zicînd: ,,Lăsaţi să vedem dacă va veni Ilie să -L pogoare de pe cruce!``

15:37b.MAR.015.037 Dar Isus a scos un strigăt tare, şi Şi -a dat duhul.

15:38b.MAR.015.038 Perdeaua dinlăuntrul Templului s'a rupt în două de sus pînă jos.

15:39b.MAR.015.039 Sutaşul, care sta în faţa lui Isus, cînd a văzut că Şi -a dat astfel duhul, a zis: ,,Cu adevărat, omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!``

15:40b.MAR.015.040 Acolo erau şi nişte femei, cari priveau de departe. Printre ele erau Maria Magdalina, Maria, mama lui Iacov cel mic şi a lui Iose, şi Salome,

15:41b.MAR.015.041 cari, pe cînd era El în Galilea, mergeau după El şi -I slujeau; şi multe alte femei, cari se suiseră împreună cu El în Ierusalim.

15:42b.MAR.015.042 Cînd s'a înserat-fiindcă era ziua Pregătirii, adică, ziua dinaintea Sabatului. -

15:43b.MAR.015.043 a venit Iosif din Arimatea, un sfetnic cu vază al soborului, care şi el aştepta Împărăţia lui Dumnezeu. El a îndrăznit să se ducă la Pilat ca să ceară trupul lui Isus.

15:44b.MAR.015.044 Pilat s'a mirat că murise aşa de curînd; a chemat pe sutaş, şi l -a întrebat dacă a murit de mult.

15:45b.MAR.015.045 După ce s'a încredinţat de la sutaş că a murit, a dăruit lui Iosif trupul.

15:46b.MAR.015.046 Şi Iosif a cumpărat o pînză subţire de in, a dat jos pe Isus de pe cruce, L -a înfăşurat în pînza de in, şi L -a pus într-un mormînt săpat în stîncă. Apoi a prăvălit o piatră la uşa mormîntului.

15:47b.MAR.015.047 Maria Magdalina şi Maria, mama lui Iose, se uitau unde -L puneau.

16

16:1b.MAR.016.001 După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalina, Maria, mama lui Iacov, şi Salome, au cumpărat miresme, ca să se ducă să ungă trupul lui Isus.

16:2b.MAR.016.002 În ziua dintîi a săptămînii, s'au dus la mormînt dis de dimineaţă, pe cînd răsărea soarele.

16:3b.MAR.016.003 Femeile ziceau una către alta: ,,Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormîntului?``

16:4b.MAR.016.004 Şi cînd şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită.

16:5b.MAR.016.005 Au intrat în mormînt, au văzut pe un tinerel şezînd la dreapta, îmbrăcat într'un veşmînt alb, şi s'au spăimîntat.

16:6b.MAR.016.006 El le -a zis: ,,Nu vă spăimîntaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret, care a fost răstignit: a înviat, nu este aici; iată locul unde îl puseseră.

16:7b.MAR.016.007 Dar duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui, şi lui Petru, că merge înaintea voastră în Galilea: acolo Îl veţi vedea, cum v'a spus.``

16:8b.MAR.016.008 Ele au ieşit afară din mormînt, şi au luat -o la fugă, pentrucă erau cuprinse de cutremur şi de spaimă. Şi n'au spus nimănui nimic, căci se temeau.

16:9b.MAR.016.009 (Isus, dupăce a înviat, în dimineaţa zilei dintîi a săptămînii, S'a arătat mai întîi Mariei Magdalinei, din care scosese şapte draci.

16:10b.MAR.016.010 Ea s'a dus şi a dat de ştire celor ce fuseseră împreună cu El, cari plîngeau şi se tînguiau.

16:11b.MAR.016.011 Cînd au auzit ei că este viu şi că a fost văzut de ea, n'au crezut -o.

16:12b.MAR.016.012 După aceea, S'a arătat, într'alt chip, la doi dintre ei, pe drum, cînd se duceau la ţară.

16:13b.MAR.016.013 Aceştia s'au dus de au spus lucrul acesta celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut.

16:14b.MAR.016.014 În sfîrşit, S'a arătat celor unsprezece, cînd şedeau la masă; şi i -a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce -L văzuseră înviat.

16:15b.MAR.016.015 Apoi le -a zis: ,,Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.

16:16b.MAR.016.016 Cine va crede şi se va boteza, va fi mîntuit; dar cine nu va crede, va fi osîndit.

16:17b.MAR.016.017 Iată semnele cari vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;

16:18b.MAR.016.018 vor lua în mînă şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu -i va vătăma; îşi vor pune mînile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.``

16:19b.MAR.016.019 Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S'a înălţat la cer, şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu.

16:20b.MAR.016.020 Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei, şi întărea Cuvîntul prin semnele, cari -l însoţeau. Amin.