Job (Romanian)

1

1:1b.JOB.001.001 Era în ţara Uţ un om care se numea Iov. Şi omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu, şi se abătea de la rău.

1:2b.JOB.001.002 I s'au născut şapte fii şi trei fete.

1:3b.JOB.001.003 Avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgăriţe, şi un foarte mare număr de slujitori. Şi omul acesta era cel mai cu vază din toţi locuitorii Răsăritului.

1:4b.JOB.001.004 Fiii săi se duceau unii la alţii, şi dădeau, rînd pe rînd, cîte un ospăţ. Şi pofteau şi pe cele trei surori ale lor să mănînce şi să bea împreună cu ei.

1:5b.JOB.001.005 Şi, dupăce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula disdedimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei cîte o ardere de tot. Căci zicea Iov: ,,Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor.`` Aşa avea Iov obicei să facă.

1:6b.JOB.001.006 Fiii lui Dumnezeu au venit într'o zi de s'au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor.

1:7b.JOB.001.007 Domnul a zis Satanei: ,,De unde vii?`` Şi Satana a răspuns Domnului: ,,Dela cutreerarea pămîntului şi dela plimbarea pe care am făcut -o pe el.``

1:8b.JOB.001.008 Domnul a zis Satanei: ,,Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pămînt. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate dela rău.``

1:9b.JOB.001.009 Şi Satana a răspuns Domnului: ,,Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?

1:10b.JOB.001.010 Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvîntat lucrul mînilor lui, şi turmele lui acopăr ţara.

1:11b.JOB.001.011 Dar ia întinde-Ţi mîna, şi atinge-te de tot ce are, şi sînt încredinţat că Te va blestema în faţă.``

1:12b.JOB.001.012 Domnul a zis Satanei: ,,Iată, îţi dau pe mînă tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mîna.`` Şi Satana a plecat dinaintea Domnului.

1:13b.JOB.001.013 Într'o zi, pe cînd fiii şi fiicele lui Iov mîncau şi beau vin în casa fratelui lor celui întîi-născut,

1:14b.JOB.001.014 a venit la Iov un sol, care a zis: ,,Boii arau şi măgăriţele păşteau lîngă ei.

1:15b.JOB.001.015 Şi s'au aruncat nişte Sabeeni asupra lor, i-au luat, şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul săbiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.``

1:16b.JOB.001.016 Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: ,,Focul lui Dumnezeu a căzut din cer, şi a aprins oile şi pe slujitorii tăi, şi i -a ars de tot. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.``

1:17b.JOB.001.017 Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: ,,Nişte Haldeeni, înşiraţi în trei cete, s'au aruncat asupra cămilelor, le-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul săbiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.``

1:18b.JOB.001.018 Pe cînd vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: ,,Fiii tăi şi fiicele tale mîncau şi beau vin în casa fratelui lor întîi-născut.

1:19b.JOB.001.019 Şi deodată, a venit un vînt mare de dincolo de pustie, şi a izbit în cele patru colţuri ale casei: Casa s'a prăbuşit peste tineri, şi au murit. Şi am scăpat numai eu, ca să-ţi dau de ştire.``

1:20b.JOB.001.020 Atunci Iov s'a sculat, şi -a sfîşiat mantaua, şi şi -a tuns capul. Apoi, aruncîndu-se la pămînt, s'a închinat,

1:21b.JOB.001.021 şi a zis: ,,Gol am ieşit din pîntecele mamei mele, şi gol mă voi întoarce în sînul pămîntului. Domnul a dat, şi Domnul a luat, -binecuvîntat fie Numele Domnului!``

1:22b.JOB.001.022 În toate acestea, Iov n'a păcătuit de loc, şi n'a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.

2

2:1b.JOB.002.001 Fiii lui Dumnezeu au venit într'o zi de s'au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor şi s'a înfăţişat înaintea Domnului.

2:2b.JOB.002.002 Domnul a zis Satanei: ,,De unde vii?`` Şi Satana a răspuns Domnului: ,,Dela cutreierarea pămîntului şi de la plimbarea pe care am făcut -o pe el.``

2:3b.JOB.002.003 Domnul a zis Satanei: ,,Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pămînt. Este un om fără prihană şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu, şi se abate de la rău. El se ţine tare în neprihănirea lui, şi tu Mă îndemni să -l perd fără pricină.``

2:4b.JOB.002.004 Şi Satana a răspuns Domnului: ,,Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viaţa lui.

2:5b.JOB.002.005 Dar ia întinde-Ţi mîna şi atinge-Te de oasele şi de carnea lui, şi sînt încredinţat că Te va blestema în faţă.``

2:6b.JOB.002.006 Domnul a zis Satanei: ,,Iată, ţi -l dau pe mînă: numai cruţă -i viaţa.``

2:7b.JOB.002.007 Şi Satana a plecat dinaintea Domnului. Apoi a lovit pe Iov cu o bubă rea, din talpa piciorului pînă în creştetul capului.

2:8b.JOB.002.008 Şi Iov a luat un ciob să se scarpine, şi a şezut pe cenuşă.

2:9b.JOB.002.009 Nevastă-sa i -a zis: ,,Tu rămîi neclintit în neprihănirea ta! Bleastămă pe Dumnezeu, şi mori!``

2:10b.JOB.002.010 Dar Iov i -a răspuns: ,,Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce! primim dela Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul?`` În toate acestea, Iov n'a păcătuit de loc cu buzele lui.

2:11b.JOB.002.011 Trei prieteni ai lui Iov, Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama, au aflat de toate nenorocirile cari -l loviseră. S'au sfătuit şi au plecat de acasă să se ducă să -i plîngă de milă şi să -l mîngîie.

2:12b.JOB.002.012 Ridicîndu-şi ochii de departe, nu l-au mai cunoscut. Şi au ridicat glasul şi au plîns. Şi-au sfîşiat mantalele, şi au aruncat cu ţărînă în văzduh deasupra capetelor lor.

2:13b.JOB.002.013 Şi au şezut pe pămînt lîngă el şapte zile şi şapte nopţi, fără să -i spună o vorbă, căci vedeau cît de mare îi este durerea.

3

3:1b.JOB.003.001 După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut.

3:2b.JOB.003.002 A luat cuvîntul şi a zis:

3:3b.JOB.003.003 ,,Blestemată să fie ziua în care m'am născut,

3:4b.JOB.003.004 Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

3:5b.JOB.003.005 S'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte!

3:6b.JOB.003.006 Noaptea aceea! S'o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

3:7b.JOB.003.007 Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

3:8b.JOB.003.008 Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;

3:9b.JOB.003.009 să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

3:10b.JOB.003.010 Căci n'a închis pîntecele care m'a zămislit, nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

3:11b.JOB.003.011 Dece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

3:12b.JOB.003.012 Dece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?

3:13b.JOB.003.013 Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni

3:14b.JOB.003.014 cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,

3:15b.JOB.003.015 cu domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.

3:16b.JOB.003.016 Sau n'aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n'au văzut lumina!

3:17b.JOB.003.017 Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

3:18b.JOB.003.018 Acolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

3:19b.JOB.003.019 cel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.

3:20b.JOB.003.020 Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,

3:21b.JOB.003.021 cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,

3:22b.JOB.003.022 cari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -

3:23b.JOB.003.023 Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?

3:24b.JOB.003.024 Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

3:25b.JOB.003.025 De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!

3:26b.JOB.003.026 N'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.``

4

4:1b.JOB.004.001 Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:

4:2b.JOB.004.002 ,,Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

4:3b.JOB.004.003 De multeori tu ai învăţat pe alţii, şi ai întărit mînile slăbite.

4:4b.JOB.004.004 Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, şi ai întărit genunchii cari se îndoiau.

4:5b.JOB.004.005 Şi acum, cînd este vorba de tine, eşti slab! Acum, cînd eşti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?

4:6b.JOB.004.006 Nădejdea ta, nu -i neprihănirea ta?

4:7b.JOB.004.007 Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?

4:8b.JOB.004.008 După cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi samănă nelegiuirea îi seceră roadele!

4:9b.JOB.004.009 Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vîntul mîniei Lui.

4:10b.JOB.004.010 Mugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sînt zdrobiţi!

4:11b.JOB.004.011 Leul bătrîn piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.

4:12b.JOB.004.012 Un cuvînt s'a furişat pînă la mine, şi urechea mea i -a prins sunetele uşoare.

4:13b.JOB.004.013 În clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sînt cufundaţi într'un somn adînc,

4:14b.JOB.004.014 m'a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremut.

4:15b.JOB.004.015 Un duh a trecut pe lîngă mine... Tot părul mi s'a sbîrlit ca ariciul...

4:16b.JOB.004.016 Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:

4:17b.JOB.004.017 ,,Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l -a făcut?

4:18b.JOB.004.018 Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,

4:19b.JOB.004.019 cu cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari îşi trag obîrşia din ţărînă, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!

4:20b.JOB.004.020 De dimineaţă pînă seara sînt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.

4:21b.JOB.004.021 Li se taie firul vieţii: mor, şi tot n'au căpătat înţelepciunea!

5

5:1b.JOB.005.001 Strigă acum! Cine îţi va răspunde? Căruia dintre sfinţi îi vei vorbi?

5:2b.JOB.005.002 Nebunul piere ucis de mînia lui, prostul moare ucis de aprinderea lui.

5:3b.JOB.005.003 Am văzut pe un nebun prinzînd rădăcină; apoi deodată i-am blestemat locuinţa.

5:4b.JOB.005.004 Fiii lui n'au noroc, sînt călcaţi în picioare la poartă, şi nimeni nu i scapă!

5:5b.JOB.005.005 Secerişul lui este mîncat de cei flămînzi, cari vin să -l ia chiar şi din spini, şi averile lui sînt înghiţite de oameni însetaţi.

5:6b.JOB.005.006 Nenorocirea nu răsare din ţărînă, şi suferinţa nu încolţeşte din pămînt.

5:7b.JOB.005.007 Omul se naşte ca să sufere, după cum scînteia se naşte ca să zboare.

5:8b.JOB.005.008 Eu aş alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu i-aş spune necazul meu.

5:9b.JOB.005.009 El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

5:10b.JOB.005.010 El varsă ploaia pe pămînt, şi trimete apă pe cîmpii.

5:11b.JOB.005.011 El înalţă pe cei smeriţi, şi izbăveşte pe cei necăjiţi.

5:12b.JOB.005.012 El nimiceşte planurile oamenilor vicleni, şi mînile lor nu pot să le împlinească.

5:13b.JOB.005.013 El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor, şi planurile oamenilor înşelători sînt răsturnate:

5:14b.JOB.005.014 dau peste întunerec în mijlocul zilei, bîjbăie ziua nameaza mare ca noaptea.

5:15b.JOB.005.015 Astfel, Dumnezeu ocroteşte pe cel slab împotriva ameninţărilor lor, şi -l scapă din mîna celor puternici.

5:16b.JOB.005.016 Aşa încît nădejdea sprijineşte pe cel nenorocit, iar fărădelegea îşi închide gura.

5:17b.JOB.005.017 Ferice de omul pe care -l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atot Puternic.

5:18b.JOB.005.018 El face rana, şi tot El o leagă; El răneşte, şi mîna Lui tămăduieşte.

5:19b.JOB.005.019 De şase ori te va izbăvi din necaz, şi de şapte ori nu te va atinge răul.

5:20b.JOB.005.020 El te va scăpa de moarte în vreme de foamete, şi de loviturile săbiei în vreme de război.

5:21b.JOB.005.021 Vei fi la adăpost de biciul limbii, vei fi fără teamă cînd va veni pustiirea.

5:22b.JOB.005.022 Vei rîde de pustiire ca şi de foamete, şi nu vei avea să te temi de fiarele pămîntului.

5:23b.JOB.005.023 Căci vei face legămînt pînă şi cu pietrele cîmpului, şi fiarele pămîntului vor fi în pace cu tine.

5:24b.JOB.005.024 Vei avea fericire în cortul tău, îţi vei găsi turmele întregi,

5:25b.JOB.005.025 îţi vei vedea sămînţa crescîndu-ţi, şi odraslele înmulţindu-se ca iarba de pe cîmp.

5:26b.JOB.005.026 Vei intra în mormînt la bătrîneţă, ca snopul strîns la vremea lui.

5:27b.JOB.005.027 Iată ce am cercetat, şi aşa este! Ascultă, că sînt spre folosul tău!``

6

6:1b.JOB.006.001 Iov a luat cuvîntul şi a zis:

6:2b.JOB.006.002 ,,Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,

6:3b.JOB.006.003 ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!

6:4b.JOB.006.004 Căci săgeţile Celui Atotputernic m'au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!

6:5b.JOB.006.005 Sbiară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă? Mugeşte boul cînd are de mîncare?

6:6b.JOB.006.006 Poţi mînca ce -i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?

6:7b.JOB.006.007 Orice lucru de care aş vrea să nu m'ating, acela -i hrana mea, fie cît de greţoasă ea!

6:8b.JOB.006.008 O, de mi s'ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!

6:9b.JOB.006.009 De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!

6:10b.JOB.006.010 Îmi va rămînea măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu cari mă copleşeşte: că niciodată n'am călcat poruncile Celui Sfînt.

6:11b.JOB.006.011 La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?

6:12b.JOB.006.012 Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?

6:13b.JOB.006.013 Nu sînt eu lipsit de ajutor, şi n'a fugit mîntuirea de mine?

6:14b.JOB.006.014 Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic.

6:15b.JOB.006.015 Fraţii mei s'au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor cari trec.

6:16b.JOB.006.016 Un sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;

6:17b.JOB.006.017 vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.

6:18b.JOB.006.018 Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier.

6:19b.JOB.006.019 Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd.

6:20b.JOB.006.020 Dar rămîn înşelaţi în nădejdea lor, rămîn uimiţi cînd ajung la ele.

6:21b.JOB.006.021 Aşa sînteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi!

6:22b.JOB.006.022 V'am zis eu oare: ,Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,

6:23b.JOB.006.023 scăpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi?`

6:24b.JOB.006.024 Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.

6:25b.JOB.006.025 O cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?

6:26b.JOB.006.026 Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit?

6:27b.JOB.006.027 Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.

6:28b.JOB.006.028 Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!

6:29b.JOB.006.029 Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sînt nevinovat!

6:30b.JOB.006.030 Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?

7

7:1b.JOB.007.001 Soarta omului pe pămînt este ca a unui ostaş, şi zilele lui sînt ca ale unui muncitor cu ziua.

7:2b.JOB.007.002 Cum suspină robul după umbră, cum îşi aşteaptă muncitorul plata,

7:3b.JOB.007.003 aşa am eu parte de luni de durere, şi partea mea sînt nopţi de suferinţă.

7:4b.JOB.007.004 Mă culc, şi zic: ,Cînd mă voi scula? Cînd se va sfîrşi noaptea?` Şi mă satur de frămîntări pînă în revărsatul zorilor.

7:5b.JOB.007.005 Trupul mi se acopere cu viermi şi cu o coajă pămîntoasă, pielea-mi crapă şi se desface.

7:6b.JOB.007.006 Zilele mele sboară mai iuţi decît suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nicio nădejde!

7:7b.JOB.007.007 Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.

7:8b.JOB.007.008 Ochiul, care mă priveşte, nu mă va mai privi; ochiul tău mă va căuta, şi nu voi mai fi.

7:9b.JOB.007.009 Cum se risipeşte norul şi trece, aşa nu se va mai ridica celce se pogoară în Locuinţa morţilor!

7:10b.JOB.007.010 Nu se va mai întoarce în casa lui, şi nu-şi va mai cunoaşte locul în care locuia.

7:11b.JOB.007.011 De aceea nu-mi voi ţinea gura, ci voi vorbi în neliniştea inimii mele, mă voi tîngui în amărăciunea sufletului meu.

7:12b.JOB.007.012 Oare o mare sînt eu, sau un balaur de mare, de-ai pus strajă în jurul meu?

7:13b.JOB.007.013 Cînd zic: ,Patul mă va uşura, culcuşul îmi va alina durerile,`

7:14b.JOB.007.014 atunci mă înspăimînţi prin visuri, mă îngrozeşti prin vedenii.

7:15b.JOB.007.015 Ah! aş vrea mai bine gîtuirea, mai bine moartea decît aceste oase!

7:16b.JOB.007.016 Le dispreţuiesc!... nu voi trăi în veci... Lasă-mă, căci doar o suflare mi -i viaţa!

7:17b.JOB.007.017 Ce este omul, ca să-Ţi pese atît de mult de el, ca să iei seama la el,

7:18b.JOB.007.018 să -l cercetezi în toate dimineţile, şi să -l încerci în toate clipele?

7:19b.JOB.007.019 Cînd vei înceta odată să mă priveşti? Cînd îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?

7:20b.JOB.007.020 Dacă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul oamenilor? Pentruce m'ai pus ţintă săgeţilor Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?

7:21b.JOB.007.021 Pentruce nu-mi ierţi păcatul, şi pentruce nu-mi uiţi fărădelegea? Căci voi adormi în ţărînă, şi cînd mă vei căuta, nu voi mai fi!``

8

8:1b.JOB.008.001 Bildad către Şuah a luat cuvîntul şi a zis:

8:2b.JOB.008.002 ,,Pînă cînd vrei să vorbeşti astfel, şi pînă cînd vor fi cuvintele gurii tale ca un vînt puternic?

8:3b.JOB.008.003 Oare va răsturna Dumnezeu dreptul? Sau va răsturna Cel Atotputernic dreptatea?

8:4b.JOB.008.004 Dacă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui, i -a dat pe mîna păcatului.

8:5b.JOB.008.005 Dar tu, dacă alergi la Dumnezeu, dacă rogi pe Cel Atot puternic,

8:6b.JOB.008.006 dacă eşti curat şi fără prihană, atunci negreşit, El va veghea asupra ta, şi va da înapoi fericirea locuinţei tale nevinovate.

8:7b.JOB.008.007 Vechea ta propăşire va fi mică faţă de cea de mai tîrziu. Învăţăminte din păţania celor dinainte.

8:8b.JOB.008.008 Întreabă pe cei din neamurile trecute, şi ia aminte la păţania părinţilor lor. -

8:9b.JOB.008.009 Căci noi sîntem de ieri, şi nu ştim nimic, zilele noastre pe pămînt nu sînt decît o umbră. -

8:10b.JOB.008.010 Ei te vor învăţa, îţi vor vorbi, şi vor scoate din inima lor aceste cuvinte:

8:11b.JOB.008.011 ,Creşte papura fără baltă? Creşte trestia fără umezeală?

8:12b.JOB.008.012 Fiind încă verde şi fără să se taie, ea se usucă mai repede decît toate ierburile.

8:13b.JOB.008.013 Aşa se întîmplă tuturor celor ce uită pe Dumnezeu, şi nădejdea celui nelegiuit va peri.

8:14b.JOB.008.014 Încrederea lui este zdrobită, şi sprijinul lui este o pînză de păianjen.

8:15b.JOB.008.015 Se bizuie pe casa lui, dar nu este tare; se prinde de ea, dar nu ţine.

8:16b.JOB.008.016 Cum dă soarele, înverzeşte, îşi întinde ramurile peste grădina sa,

8:17b.JOB.008.017 îşi împleteşte rădăcinile printre pietre, pătrunde pînă în ziduri.

8:18b.JOB.008.018 Dar dacă -l smulgi din locul în care stă, locul acesta se leapădă de el şi zice: ,Nu ştiu să te fi cunoscut vreodată!`

8:19b.JOB.008.019 Iată, aşa sînt desfătările pe cari i le aduc căile vieţii lui; apoi din acelaş pămînt răsar alţii după el.

8:20b.JOB.008.020 Nu, Dumnezeu nu leapădă pe omul fără prihană, şi nu ocroteşte pe cei răi.

8:21b.JOB.008.021 Ba încă, El îţi umple gura cu strigăte de bucurie, şi buzele cu cîntări de veselie.

8:22b.JOB.008.022 Vrăjmaşii tăi vor fi acoperiţi de ruşine, iar cortul celor răi va pieri.```

9

9:1b.JOB.009.001 Iov a luat cuvîntul şi a zis:

9:2b.JOB.009.002 ,,Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?

9:3b.JOB.009.003 Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n'ar putea să răspundă la unul singur.

9:4b.JOB.009.004 A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s'ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?

9:5b.JOB.009.005 El mută deodată munţii, şi -i răstoarnă în mînia Sa.

9:6b.JOB.009.006 Zguduie pămîntul din temelia lui, de i se clatină stîlpii.

9:7b.JOB.009.007 Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele supt pecetea Lui.

9:8b.JOB.009.008 Numai El întinde cerurile, şi umblă pe înălţimile mării.

9:9b.JOB.009.009 El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi.

9:10b.JOB.009.010 El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

9:11b.JOB.009.011 Iată, El trece pe lîngă mine, şi nu -L văd, se duce şi nu -L zăresc.

9:12b.JOB.009.012 Dacă apucă El, cine -L va opri? Cine -I va zice: ,,Ce faci?``

9:13b.JOB.009.013 Dumnezeu nu-Şi întoarce mînia; supt El se pleacă toţi sprijinitorii mîndriei.

9:14b.JOB.009.014 Şi eu, cum să -I răspund? Ce cuvinte să aleg?

9:15b.JOB.009.015 Chiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decît să mă rog judecătorului.

9:16b.JOB.009.016 Şi chiar dacă m'ar asculta, cînd Îl chem, tot n'aş putea crede că mi'a ascultat glasul;

9:17b.JOB.009.017 El, care mă izbeşte ca într'o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,

9:18b.JOB.009.018 care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.

9:19b.JOB.009.019 Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?

9:20b.JOB.009.020 Oricîtă dreptate aş avea, gura mea mă va osîndi; şi oricît de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.

9:21b.JOB.009.021 Nevinovat! Sînt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.

9:22b.JOB.009.022 Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s'o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat.

9:23b.JOB.009.023 Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!... Dar El rîde de încercările celui nevinovat.

9:24b.JOB.009.024 Pămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit; El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?

9:25b.JOB.009.025 Zilele mele aleargă mai iuţi decît un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;

9:26b.JOB.009.026 trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se răpede asupra prăzii.

9:27b.JOB.009.027 Dacă zic: ,Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea, şi să fiu voios,`

9:28b.JOB.009.028 sînt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat.

9:29b.JOB.009.029 Şi dacă voi fi judecat vinovat, pentruce să mă mai trudesc degeaba?

9:30b.JOB.009.030 Chiar dacă m'aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţi mînile cu leşie,

9:31b.JOB.009.031 Tu tot m'ai cufunda în mocirlă, de s'ar scîrbi pînă şi hainele de mine!

9:32b.JOB.009.032 Căci El nu este un om ca mine, ca să -I pot răspunde, şi să mergem împreună la judecată.

9:33b.JOB.009.033 Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mîna peste noi amîndoi.

9:34b.JOB.009.034 Să-Şi tragă însă varga deasupra mea, şi să nu mă mai turbure spaima Lui.

9:35b.JOB.009.035 Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Altfel, nu sînt stăpîn pe mine.

10

10:1b.JOB.010.001 M'am desgustat de viaţă! Voi da drum slobod plîngerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

10:2b.JOB.010.002 Eu zic lui Dumnezeu: ,Nu mă osîndi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!

10:3b.JOB.010.003 Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mînilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?

10:4b.JOB.010.004 Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om?

10:5b.JOB.010.005 Zilele Tale sînt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,

10:6b.JOB.010.006 ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,

10:7b.JOB.010.007 cînd ştii bine că nu sînt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta?

10:8b.JOB.010.008 Mînile Tale m'au făcut şi m'au zidit, ele m'au întocmit în întregime... Şi Tu să mă nimiceşti!

10:9b.JOB.010.009 Adu-Ţi aminte că Tu m'ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărînă?

10:10b.JOB.010.010 Nu m'ai muls ca laptele?

10:11b.JOB.010.011 M'ai îmbrăcat cu piele şi carne, m'ai ţesut cu oase şi vine;

10:12b.JOB.010.012 mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m'ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.

10:13b.JOB.010.013 Iată totuş ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gînd:

10:14b.JOB.010.014 că, dacă păcătuiesc, să mă pîndeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea.

10:15b.JOB.010.015 Dacă sînt vinovat, vai de mine! Dacă sînt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.

10:16b.JOB.010.016 Şi dacă îndrăznesc să -l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,

10:17b.JOB.010.017 Îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mînia împotriva mea, şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.

10:18b.JOB.010.018 Pentruce m'ai scos din pîntecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!

10:19b.JOB.010.019 Aş fi ca şi cum n'aş fi fost, şi din pîntecele mamei mele aş fi trecut în mormînt!

10:20b.JOB.010.020 Nu sînt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece dela mine, şi să răsuflu puţin,

10:21b.JOB.010.021 înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,

10:22b.JOB.010.022 în ţara întunerecului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adînci, unde domneşte umbra morţii şi neorînduiala, şi unde lumina este ca întunerecul!``

11

11:1b.JOB.011.001 Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis:

11:2b.JOB.011.002 ,,Să rămînă această năvală de cuvinte fără răspuns, şi să creadă limbutul că are dreptate?

11:3b.JOB.011.003 Vor face vorbele tale deşerte pe oameni să tacă? Şi-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de ruşine?

11:4b.JOB.011.004 Tu zici: ,Felul meu de a vedea este drept, şi sînt curat în ochii Tăi.` -

11:5b.JOB.011.005 A! de ar vrea Dumnezeu să vorbească, de Şi-ar deschide buzele să-ţi răspundă,

11:6b.JOB.011.006 şi de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui, ale înţelepciunii Lui nemărginite, ai vedea atunci că nu-ţi răsplăteşte totuş după fărădelegea ta.

11:7b.JOB.011.007 Poţi spune tu că poţi pătrunde adîncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvîrşită a Celui Atot puternic?

11:8b.JOB.011.008 Cît cerurile -i de înaltă: ce poţi face? Mai adîncă decît Locuinţa morţilor: ce poţi şti?

11:9b.JOB.011.009 Întinderea ei este mai lungă decît pămîntul, şi mai lată decît marea.

11:10b.JOB.011.010 Dacă apucă, dacă închide şi cheamă El la judecată, cine -L poate opri?

11:11b.JOB.011.011 Căci El cunoaşte pe făcătorii de rele, vede uşor pe vinovaţi.

11:12b.JOB.011.012 Omul dimpotrivă, are minte de nebun, şi s'a născut ca mînzul unui măgar sălbatic!

11:13b.JOB.011.013 Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mînile spre El.

11:14b.JOB.011.014 Depărtează-te de fărădelege, şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău.

11:15b.JOB.011.015 Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică;

11:16b.JOB.011.016 îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape cari s'au scurs.

11:17b.JOB.011.017 Zilele tale vor străluci mai tare decît soarele la amiază, întunerecul tău va fi ca lumina dimineţii.

11:18b.JOB.011.018 Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zădarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit.

11:19b.JOB.011.019 Te vei culca şi nimeni nu te va turbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.

11:20b.JOB.011.020 Dar ochii celor răi se vor topi; ei n'au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea lor!``

12

12:1b.JOB.012.001 Iov a luat cuvîntul şi a zis:

12:2b.JOB.012.002 ,,S'ar putea zice, în adevăr, că neamul omenesc sînteţi voi, şi că odată cu voi va muri şi înţelepciunea!

12:3b.JOB.012.003 Am şi eu minte ca voi, nu sînt mai pe jos decît voi. Şi cine nu ştie lucrurile pe cari le spuneţi voi?

12:4b.JOB.012.004 Eu sînt de batjocura prietenilor mei, cînd cer ajutorul lui Dumnezeu: dreptul, nevinovatul, de batjocură!

12:5b.JOB.012.005 Dispreţ în nenorocire! -iată zicerea celor fericiţi: dă brînci cui alunecă cu piciorul!

12:6b.JOB.012.006 Jăfuitorilor li se lasă corturile în pace, celor ce mînie pe Dumnezeu le merge bine, măcar că Dumnezeul lor este în pumn.

12:7b.JOB.012.007 Întreabă dobitoacele, şi te vor învăţa, păsările cerului, şi îţi vor spune;

12:8b.JOB.012.008 vorbeşte pămîntului, şi te va învăţa; şi peştii mării îţi vor povesti.

12:9b.JOB.012.009 Cine nu vede în toate acestea dovada că mîna Domnului a făcut asemenea lucruri?

12:10b.JOB.012.010 El ţine în mînă sufletul a tot ce trăieşte, suflarea oricărui trup omenesc.

12:11b.JOB.012.011 Nu deosebeşte urechea cuvintele, cum gustă cerul gurii mîncările?

12:12b.JOB.012.012 La bătrîni se găseşte înţelepciunea, şi într'o viaţă lungă e priceperea.

12:13b.JOB.012.013 La Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea; sfatul şi priceperea ale Lui sînt.

12:14b.JOB.012.014 Ce dărîmă El, nu va fi zidit din nou; pe cine -l închide El, nimeni nu -l va scăpa.

12:15b.JOB.012.015 El opreşte apele şi totul se usucă; El le dă drumul, şi pustiesc pămîntul.

12:16b.JOB.012.016 El are puterea şi înţelepciunea; El stăpîneşte pe celce se rătăceşte sau rătăceşte pe alţii.

12:17b.JOB.012.017 El ia robi pe sfetnici, şi turbură mintea judecătorilor.

12:18b.JOB.012.018 El desleagă legătura împăraţilor, şi le pune o frînghie în jurul coapselor.

12:19b.JOB.012.019 El ia robi pe preoţi; El răstoarnă pe cei puternici

12:20b.JOB.012.020 El taie vorba celor meşteri la vorbă; El ia mintea celor bătrîni.

12:21b.JOB.012.021 El varsă dispreţul asupra celor mari; El desleagă brîul celor tari.

12:22b.JOB.012.022 El descopere ce este ascuns în întunerec, El aduce la lumină umbra morţii.

12:23b.JOB.012.023 El face pe neamuri să crească, şi El le nimiceşte; El le întinde pînă departe, şi El le aduce înapoi în hotarele lor.

12:24b.JOB.012.024 El ia mintea căpeteniilor poporului, El îi face să rătăcească în pustiuri fără drum,

12:25b.JOB.012.025 unde bîjbăie prin întunerec, şi nu văd desluşit; El îi face să se clatine ca nişte oameni beţi.

13

13:1b.JOB.013.001 Iată, ochiul meu a văzut toate acestea, urechea mea a auzit şi a luat seama.

13:2b.JOB.013.002 Ce ştiţi voi, ştiu şi eu, nu sînt mai pe jos decît voi.

13:3b.JOB.013.003 Dar vreau să vorbesc acum Celui Atotputernic, vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu.

13:4b.JOB.013.004 Căci voi sînteţi nişte făuritori de minciuni, sînteţi cu toţii nişte doftori de nimic.

13:5b.JOB.013.005 O, de aţi fi tăcut, ce înţelepciune aţi fi arătat!

13:6b.JOB.013.006 Acum, ascultaţi, vă rog, apărarea mea, şi luaţi aminte la răspunsul buzelor mele!

13:7b.JOB.013.007 Vreţi să vorbiţi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu? Şi să spuneţi minciuni, ca să -L apăraţi?

13:8b.JOB.013.008 Vreţi să ţineţi cu El şi să faceţi pe apărătorii lui Dumnezeu?

13:9b.JOB.013.009 Dacă vă va cerceta El, va găsi bine oare? Sau vreţi să -L înşelaţi cum înşelaţi pe un om?

13:10b.JOB.013.010 Nu, nu; ci El vă va osîndi, dacă în ascuns nu lucraţi decît părtinindu -L pe El.

13:11b.JOB.013.011 Nu vă înfricoşează măreţia Lui? Şi nu cade groaza Lui peste voi?

13:12b.JOB.013.012 Părerile voastre sînt păreri de cenuşă, întăriturile voastre sînt întărituri de lut.

13:13b.JOB.013.013 Tăceţi, lăsaţi-mă, vreau să vorbesc! Întîmplă-mi-se ce mi s'ar întîmpla.

13:14b.JOB.013.014 Îmi voi lua carnea în dinţi, şi îmi voi pune viaţa în joc.

13:15b.JOB.013.015 Da, mă va ucide: n'am nimic de nădăjduit; dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui.

13:16b.JOB.013.016 Chiar şi lucrul acesta poate sluji la scăparea mea, căci un nelegiuit nu îndrăzneşte să vină înaintea Lui.

13:17b.JOB.013.017 Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, luaţi aminte la cele ce voi spune.

13:18b.JOB.013.018 Iată-mă sînt gata să-mi apăr pricina, căci ştiu că am dreptate.

13:19b.JOB.013.019 Are cineva ceva de spus împotriva mea? Atunci tac, şi vreau să mor.

13:20b.JOB.013.020 Numai două lucruri fă-mi, şi nu mă voi ascunde de Faţa Ta:

13:21b.JOB.013.021 Trage-Ţi mîna de pe mine, şi nu mă mai turbura cu groaza Ta.

13:22b.JOB.013.022 Apoi cheamă-mă şi-Ţi voi răspunde; sau lasă-mă să vorbesc eu, şi răspunde-mi Tu!

13:23b.JOB.013.023 Cîte fărădelegi şi păcate am făcut? Arată-mi călcările de lege şi păcatele mele.

13:24b.JOB.013.024 Pentru ce Îţi ascunzi Faţa, şi mă iei drept vrăjmaş?

13:25b.JOB.013.025 Vrei să loveşti o frunză suflată de vînt? Vrei să urmăreşti un pai uscat?

13:26b.JOB.013.026 Pentruce să mă loveşti cu suferinţe amare, şi să mă pedepseşti pentru greşeli din tinereţă?

13:27b.JOB.013.027 Pentru ce să-mi pui picioarele în butuci, să-mi pîndeşti toate mişcările, să pui hotar paşilor mei,

13:28b.JOB.013.028 cînd trupul meu cade în putrezire ca o haină mîncată de molii?

14

14:1b.JOB.014.001 Omul născut din femeie, are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.

14:2b.JOB.014.002 Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră.

14:3b.JOB.014.003 Şi asupra lui ai Tu ochiul deschis! Şi pe mine mă tragi la judecată cu Tine!

14:4b.JOB.014.004 Cum ar putea să iasă dintr'o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.

14:5b.JOB.014.005 Dacă zilele lui sînt hotărîte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu -l va putea trece,

14:6b.JOB.014.006 întoarce-Ţi măcar privirile dela el, şi dă -i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriaşul la sfîrşitul zilei.

14:7b.JOB.014.007 Un copac, şi tot are nădejde: căci cînd este tăiat, odrăsleşte din nou, şi iar dă lăstari.

14:8b.JOB.014.008 Cînd i -a îmbătrînit rădăcina în pămînt, cînd îi piere trunchiul în ţărînă,

14:9b.JOB.014.009 înverzeşte iarăş de mirosul apei, şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.

14:10b.JOB.014.010 Dar omul cînd moare, rămîne întins; omul, cînd îşi dă sufletul, unde mai este?

14:11b.JOB.014.011 Cum pier apele din lacuri, şi cum seacă şi se usucă rîurile,

14:12b.JOB.014.012 aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; cît vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă, şi nu se mai scoală din somnul lui.

14:13b.JOB.014.013 Ah! de m'ai ascunde în locuinţa morţilor, de m'ai acoperi pînă-Ţi va trece mînia, şi de mi-ai rîndui o vreme cînd Îţi vei aduce iarăş aminte de mine!

14:14b.JOB.014.014 Dacă omul odată mort ar putea să mai învieze, aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, pînă mi se va schimba starea în care mă găsesc.

14:15b.JOB.014.015 Atunci m'ai chema, şi Ţi-aş răspunde, şi Ţi-ar fi dor de făptura mînilor Tale.

14:16b.JOB.014.016 Dar astăzi îmi numeri paşii, ai ochiul asupra păcatelor mele;

14:17b.JOB.014.017 călcările mele de lege sînt pecetluite într'un mănunchi, şi născoceşti fărădelegi în sarcina mea.

14:18b.JOB.014.018 Cum se prăbuşeşte muntele şi piere, cum piere stînca din locul ei,

14:19b.JOB.014.019 cum este mîncată piatra de ape, şi cum este luat pămîntul de rîu: aşa nimiceşti Tu nădejdea omului.

14:20b.JOB.014.020 Îl urmăreşti într'una, şi se duce; Îi schimonoseşti faţa, şi apoi îi dai drumul.

14:21b.JOB.014.021 De ajung fiii lui la cinste, el nu ştie nimic; de sînt înjosiţi, habar n'are.

14:22b.JOB.014.022 Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.``

15

15:1b.JOB.015.001 Elifaz din Teman a luat cuvîntul, şi a zis:

15:2b.JOB.015.002 ,,Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle pieptul cu vînt de răsărit?

15:3b.JOB.015.003 Să se apere prin cuvinte cari n'ajută la nimic, şi prin cuvîntări cari nu slujesc la nimic?

15:4b.JOB.015.004 Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.

15:5b.JOB.015.005 Nelegiuirea ta îţi cîrmuieşte gura, şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.

15:6b.JOB.015.006 Nu eu, ci gura ta te osîndeşte, buzele tale mărturisesc împotriva ta.

15:7b.JOB.015.007 Tu eşti omul care s'a născut întîi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor?

15:8b.JOB.015.008 Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?

15:9b.JOB.015.009 Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi? Ce cunoştinţă ai tu pe care să n'o avem şi noi?

15:10b.JOB.015.010 Între noi sînt peri albi, bătrîni, oameni mai înziliţi decît tatăl tău.

15:11b.JOB.015.011 Puţin lucru sînt mîngîierile lui Dumnezeu pentru tine, şi cuvintele cari-ţi vorbesc atît de blînd?...

15:12b.JOB.015.012 Încotro te trage inima, şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?

15:13b.JOB.015.013 Ce! împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mînia, şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea?

15:14b.JOB.015.014 ,Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?

15:15b.JOB.015.015 Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu sînt curate înaintea Lui,

15:16b.JOB.015.016 cu cît mai puţin fiinţa urîcioasă şi stricată-omul, care bea nelegiuirea ca apa!

15:17b.JOB.015.017 Vreau să te învăţ, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut,

15:18b.JOB.015.018 ce au arătat înţelepţii, ce au descoperit ei, auzind dela părinţii lor,

15:19b.JOB.015.019 cărora singuri li se dăduse ţara, şi printre cari nici un străin nu venise încă.

15:20b.JOB.015.020 ,Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii, toţi anii de cari are parte cel nelegiuit.

15:21b.JOB.015.021 Ţipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.

15:22b.JOB.015.022 El nu trage nădejde să scape de întunerec, vede sabia care -l ameninţă;

15:23b.JOB.015.023 aleargă încoace şi încolo să caute pîne, ştie că -l aşteaptă ziua întunerecului.

15:24b.JOB.015.024 Necazul şi neliniştea îl înspăimîntă, şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.

15:25b.JOB.015.025 Căci a ridicat mîna împotriva lui Dumnezeu, s'a împotrivit Celui Atot Puternic,

15:26b.JOB.015.026 şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui.

15:27b.JOB.015.027 Avea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osînză,

15:28b.JOB.015.028 şi locuia în cetăţi nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărîmate.

15:29b.JOB.015.029 Nu se va mai îmbogăţi, averea nu -i va creşte, şi avuţia nu se va mai întinde pe pămînt.

15:30b.JOB.015.030 Nu va putea ieşi din întunerec, flacăra îi va arde mlădiţele, şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.

15:31b.JOB.015.031 Dacă se încrede în rău, se înşeală, căci răul îi va fi răsplata.

15:32b.JOB.015.032 Ea va veni înainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai înverzi.

15:33b.JOB.015.033 Va fi ca o viţă despoiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.

15:34b.JOB.015.034 Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, şi cortul omului stricat îl va mînca focul.

15:35b.JOB.015.035 El zămisleşte răul şi naşte răul: în sînul lui coace roade cari -l înşeală.```

16

16:1b.JOB.016.001 Iov a luat cuvîntul şi a zis:

16:2b.JOB.016.002 ,,Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sînteţi nişte mîngîietori supărăcioşi.

16:3b.JOB.016.003 Cînd se vor sfîrşi aceste vorbe în vînt? Şi pentruce atîta supărare în răspunsurile tale?

16:4b.JOB.016.004 Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V'aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,

16:5b.JOB.016.005 v'aş mîngîia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?

16:6b.JOB.016.006 Dacă vorbesc, durerea nu mi s'alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?

16:7b.JOB.016.007 Dar acum, vai! El m'a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa!

16:8b.JOB.016.008 M'ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuie în faţă.

16:9b.JOB.016.009 Mă sfîşie şi mă urmăreşte în mînia Lui, scrîşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.

16:10b.JOB.016.010 Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se învierşunează cu toţii după mine.

16:11b.JOB.016.011 Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mînile celor răi.

16:12b.JOB.016.012 Eram liniştit, şi m'a scuturat, m'a apucat de ceafă şi m'a zdrobit, a tras asupra mea ca într'o ţintă.

16:13b.JOB.016.013 Săgeţile Lui mă înconjură de toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt,

16:14b.JOB.016.014 mă frînge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.

16:15b.JOB.016.015 Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărînă.

16:16b.JOB.016.016 Plînsul mi -a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.

16:17b.JOB.016.017 Totuş n'am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.

16:18b.JOB.016.018 Pămîntule, nu-mi acoperi sîngele, şi vaietele mele să n'aibă margine!

16:19b.JOB.016.019 Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.

16:20b.JOB.016.020 Prietenii mei rîd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrămi,

16:21b.JOB.016.021 să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui.

16:22b.JOB.016.022 Căci numărul anilor mei se apropie de sfîrşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.

17

17:1b.JOB.017.001 Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormîntul.

17:2b.JOB.017.002 Sînt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.

17:3b.JOB.017.003 Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?

17:4b.JOB.017.004 Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii. De aceea nici nu -i vei lăsa să biruie.

17:5b.JOB.017.005 Cine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.

17:6b.JOB.017.006 M'a făcut de basmul oamenilor, şi ca unul pe care -l scuipi în faţă!

17:7b.JOB.017.007 Ochiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sînt ca o umbră.

17:8b.JOB.017.008 Oamenii fără prihană sînt înmărmuriţi de aceasta, şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.

17:9b.JOB.017.009 Cel fără prihană rămîne totuş tare pe calea lui, cel cu mînile curate se întăreşte tot mai mult.

17:10b.JOB.017.010 Dar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăş cu cuvîntările voastre, şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.

17:11b.JOB.017.011 Ce! mi s'au dus zilele, mi s'au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atîta iubire în inima mea...

17:12b.JOB.017.012 Şi ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, cînd întunerecul a şi venit!

17:13b.JOB.017.013 Cînd Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, cînd în întunerec îmi voi înălţa culcuşul;

17:14b.JOB.017.014 cînd strig gropii: ,Tu eşti tatăl meu!` Şi viermilor: ,Voi sînteţi mama şi sora mea!`

17:15b.JOB.017.015 Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?

17:16b.JOB.017.016 Ea se va pogorî cu mine la porţile locuinţei morţilor, cînd vom merge împreună. să ne odihnim în ţărînă.``

18

18:1b.JOB.018.001 Bildad din Şuah a luat cuvîntul şi a zis:

18:2b.JOB.018.002 ,,Cînd vei pune capăt acestor cuvîntări? Vino-ţi în minte şi apoi vom vorbi.

18:3b.JOB.018.003 Pentruce ne socoţi atît de dobitoci? Pentru ce ne priveşti ca pe nişte vite?

18:4b.JOB.018.004 Oare pentru tine, care te sfîşii în mînia ta, s'ajungă pustiu pămîntul, şi să se strămute stîncile din locul lor?

18:5b.JOB.018.005 5. Da, lumina celui rău se va stinge, şi flacăra din focul lui, nu va mai străluci.

18:6b.JOB.018.006 Se va întuneca lumina în cortul lui, şi se va stinge candela deasupra lui.

18:7b.JOB.018.007 Paşii lui cei puternici se vor strîmta; şi, cu toate opintirile lui, va cădea.

18:8b.JOB.018.008 Căci calcă cu picioarele pe laţ, şi umblă prin ochiuri de reţea;

18:9b.JOB.018.009 este prins în cursă de călcăi, şi laţul pune stăpînire pe el;

18:10b.JOB.018.010 capcana în care se prinde este ascunsă în pămînt, şi prinzătoarea îi stă pe cărare.

18:11b.JOB.018.011 De jur împrejur îl apucă spaima, şi -l urmăreşte pas cu pas.

18:12b.JOB.018.012 Foamea îi mănîncă puterile, nenorocirea este alături de el.

18:13b.JOB.018.013 Mădularele îi sînt mistuite unul după altul, mădularele îi sînt mîncate de întîiul născut al morţii.

18:14b.JOB.018.014 Este smuls din cortul lui unde se credea la adăpost, şi este tîrît spre împăratul spaimelor.

18:15b.JOB.018.015 Nimeni din ai lui nu locuieşte în cortul lui, pucioasă este presărată pe locuinţa lui.

18:16b.JOB.018.016 Jos, i se usucă rădăcinile; sus îi sînt ramurile tăiate.

18:17b.JOB.018.017 Îi piere pomenirea de pe pămînt, numele lui nu mai este pe uliţă.

18:18b.JOB.018.018 Este împins din lumină în întunerec, şi este izgonit din lume.

18:19b.JOB.018.019 Nu lasă nici moştenitori, nici sămînţă în poporul său, nicio rămăşiţă vie în locurile în cari locuia.

18:20b.JOB.018.020 Neamurile cari vor veni se vor uimi de prăpădirea lui, şi neamul de acum va fi cuprins de groază.

18:21b.JOB.018.021 Aceasta este soarta celui rău, aceasta este soarta celui ce nu cunoaşte pe Dumnezeu.``

19

19:1b.JOB.019.001 Iov a luat cuvîntul şi a zis:

19:2b.JOB.019.002 ,,Pînă cînd îmi veţi întrista sufletul, şi mă veţi zdrobi cu cuvîntările voastre?

19:3b.JOB.019.003 Iată că de zece ori m'aţi batjocorit; nu vă este ruşine să vă purtaţi aşa?

19:4b.JOB.019.004 Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sînt răspunzător de aceasta.

19:5b.JOB.019.005 Credeţi că mă puteţi lua de sus? Credeţi că mi-aţi dovedit că sînt vinovat?

19:6b.JOB.019.006 Atunci să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte, şi mă înveleşte cu laţul Lui.

19:7b.JOB.019.007 Iată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde; cer dreptate, şi dreptate nu este!

19:8b.JOB.019.008 Mi -a tăiat orice ieşire, şi nu pot trece; a răspîndit întunerec pe cărările mele.

19:9b.JOB.019.009 M'a despoiat de slava mea, mi -a luat cununa de pe cap,

19:10b.JOB.019.010 m'a zdrobit din toate părţile, şi pier; mi -a smuls nădejdea ca pe un copac.

19:11b.JOB.019.011 S'a aprins de mînie împotriva mea, S'a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş.

19:12b.JOB.019.012 Oştile Lui au pornit deodată înainte, şi-au croit drum pînă la mine, şi au tăbărît în jurul cortului meu.

19:13b.JOB.019.013 A depărtat pe fraţii mei dela mine, şi prietenii mei s'au înstrăinat de mine.

19:14b.JOB.019.014 Rudele mele m'au părăsit, şi cei mai deaproape ai mei m'au uitat.

19:15b.JOB.019.015 Casnicii mei şi slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sînt un necunoscut.

19:16b.JOB.019.016 Chem pe robul meu, şi nu răspunde; îl rog cu gura mea, şi degeaba.

19:17b.JOB.019.017 Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, şi duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.

19:18b.JOB.019.018 Pînă şi copiii mă dispreţuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.

19:19b.JOB.019.019 Aceia în cari mă încredeam mă urăsc, aceia pe cari îi iubeam s'au întors împotriva mea.

19:20b.JOB.019.020 Oasele mi se ţin de piele şi de carne; nu mi -a mai rămas decît pielea de pe dinţi.

19:21b.JOB.019.021 Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mîna lui Dumnezeu m'a lovit.

19:22b.JOB.019.022 Dece mă urmăriţi ca Dumnezeu? Şi nu vă mai săturaţi de carnea mea?

19:23b.JOB.019.023 Oh! aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într'o carte;

19:24b.JOB.019.024 aş vrea să fie săpate cu un priboi de fier şi cu plumb în stîncă pe vecie...

19:25b.JOB.019.025 Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pămînt.

19:26b.JOB.019.026 Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuş pe Dumnezeu.

19:27b.JOB.019.027 Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tînjeşte de dorul acesta înlăuntrul meu.

19:28b.JOB.019.028 Atunci veţi zice: ,Pentruce -l urmăream noi?` Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.

19:29b.JOB.019.029 Temeţi-vă de sabie: căci pedepsele date cu sabia sînt grozave! Şi să ştiţi că este o judecată.``

20

20:1b.JOB.020.001 Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis:

20:2b.JOB.020.002 ,,Gîndurile mele mă silesc să răspund, şi frămîntarea mea nu-mi dă pace.

20:3b.JOB.020.003 Am auzit mustrări cari mă umplu de ruşine, şi din adîncul minţii mele duhul mă face să răspund.

20:4b.JOB.020.004 Nu ştii tu că, de mult de tot, de cînd a fost aşezat omul pe pămînt,

20:5b.JOB.020.005 biruinţa celor răi a fost scurtă, şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă?

20:6b.JOB.020.006 Chiar dacă s'ar înălţa pînă la ceruri, şi capul i-ar ajunge pînă la nori,

20:7b.JOB.020.007 va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui, şi cei ce -l vedeau vor zice: ,Unde este?`

20:8b.JOB.020.008 Va sbura ca un vis, şi nu -l vor mai găsi; va pieri ca o vedenie de noapte.

20:9b.JOB.020.009 Ochiul care -l privea nu -l va mai privi, locul în care locuia nu -l va mai zări.

20:10b.JOB.020.010 Peste fiii lui vor năvăli cei săraci, şi mînile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila.

20:11b.JOB.020.011 Oasele lui, pline de vlaga tinereţii, îşi vor avea culcuşul cu el în ţărînă.

20:12b.JOB.020.012 Dulce era răul în gura lui, îl ascundea subt limbă,

20:13b.JOB.020.013 îl mesteca într'una şi nu -l lăsa, îl ţinea în cerul gurii:

20:14b.JOB.020.014 dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui, va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă.

20:15b.JOB.020.015 Bogăţiile înghiţite le va vărsa, Dumnezeu le va scoate din pîntecele lui.

20:16b.JOB.020.016 Otravă de aspidă a supt, şi de aceea, limba năpîrcii îl va ucide.

20:17b.JOB.020.017 Nu-şi va mai plimba privirile peste pîraiele şi rîurile de miere şi de lapte,

20:18b.JOB.020.018 va da înapoi ce a cîştigat, şi nu va mai trage folos din cîştig; va da înapoi tot ce a luat, şi nu se va mai bucura de el,

20:19b.JOB.020.019 căci a asuprit pe săraci, şi i -a lăsat să piară, a dărîmat case şi nu le -a zidit la loc.

20:20b.JOB.020.020 Lăcomia lui n'a cunoscut margini; dar nu va scăpa ce are mai scump.

20:21b.JOB.020.021 Nimic nu scapă de lăcomia lui, dar bună starea lui nu va ţinea.

20:22b.JOB.020.022 În mijlocul belşugului va fi în nevoie; mîna tuturor ticăloşilor se va ridica asupra lui.

20:23b.JOB.020.023 Şi iată, ca să -i umple pîntecele, Dumnezeu va trimete peste el focul mîniei Lui, şi -l va sătura cu o ploaie de săgeţi.

20:24b.JOB.020.024 Dacă va scăpa de armele de fer, îl va străpunge arcul de aramă.

20:25b.JOB.020.025 Îşi smulge din trup săgeata, care schinteie la ieşirea din fierea lui, şi îl apucă spaimele morţii.

20:26b.JOB.020.026 Toate nenorocirile sînt păstrate pentru comorile lui; va fi mistuit de un foc pe care nu -l va aprinde omul,

20:27b.JOB.020.027 Cerurile îi vor desveli fărădelegea, şi pămîntul se va ridica împotriva lui.

20:28b.JOB.020.028 Veniturile casei lui se vor perde, vor pieri în ziua mîniei lui Dumnezeu.

20:29b.JOB.020.029 Aceasta este soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, aceasta este moştenirea pe care i -o hotărăşte Dumnezeu.``

21

21:1b.JOB.021.001 Iov a luat cuvîntul şi a zis:

21:2b.JOB.021.002 ,,Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere.

21:3b.JOB.021.003 Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.

21:4b.JOB.021.004 Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentruce n'aş fi nerăbdător?

21:5b.JOB.021.005 Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mîna la gură.

21:6b.JOB.021.006 Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:

21:7b.JOB.021.007 Pentruce trăiesc cei răi? Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?

21:8b.JOB.021.008 Sămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc supt ochii lor.

21:9b.JOB.021.009 În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să -i lovească.

21:10b.JOB.021.010 Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.

21:11b.JOB.021.011 Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor.

21:12b.JOB.021.012 Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval.

21:13b.JOB.021.013 Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într'o clipă în locuinţa morţilor.

21:14b.JOB.021.014 Şi totuş ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.

21:15b.JOB.021.015 Ce este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni?

21:16b.JOB.021.016 Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! -

21:17b.JOB.021.017 dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,

21:18b.JOB.021.018 să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej?

21:19b.JOB.021.019 Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să -l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;

21:20b.JOB.021.020 el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic.

21:21b.JOB.021.021 Căci, ce -i pasă lui ce va fi de casa lui după el, cînd numărul lunilor i s'a împlinit?

21:22b.JOB.021.022 Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti?

21:23b.JOB.021.023 Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,

21:24b.JOB.021.024 cu coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc.

21:25b.JOB.021.025 Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,

21:26b.JOB.021.026 şi amîndoi adorm în ţărînă, amîndoi sînt mîncaţi de viermi.

21:27b.JOB.021.027 Ştiu eu bine cari sînt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.

21:28b.JOB.021.028 Voi ziceţi: ,Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?`

21:29b.JOB.021.029 Dar ce! n'aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei?

21:30b.JOB.021.030 Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mîniei, el scapă.

21:31b.JOB.021.031 Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?

21:32b.JOB.021.032 Este dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormînt.

21:33b.JOB.021.033 Bulgării din vale îi sînt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.

21:34b.JOB.021.034 Pentruce dar îmi daţi mîngîieri deşerte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?``

22

22:1b.JOB.022.001 Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:

22:2b.JOB.022.002 ,,Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu? Nu; ci înţeleptul nu-şi foloseşte de cît lui.

22:3b.JOB.022.003 Dacă eşti fără prihană, are Cel Atotputernic vre un folos? Şi dacă trăieşti fără vină, ce va cîştiga El?

22:4b.JOB.022.004 Pentru evlavia ta te pedepseşte El oare, şi intră la judecată cu tine?

22:5b.JOB.022.005 Nu -i mare răutatea ta? Şi fărădelegile tale fără număr?

22:6b.JOB.022.006 Luai fără pricină zăloage dela fraţii tăi, lăsai fără haine pe cei goi.

22:7b.JOB.022.007 Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pîne omului flămînd.

22:8b.JOB.022.008 Ţara era a ta, fiindcă erai mai tare, te aşezai în ea, fiindcă erai cu vază.

22:9b.JOB.022.009 Dădeai afară pe văduve cu mînile goale, şi braţele orfanilor le frîngeai.

22:10b.JOB.022.010 Pentru aceea eşti înconjurat de curse, şi te -a apucat groaza dintr'o dată.

22:11b.JOB.022.011 Nu vezi dar acest întunerec, aceste ape multe cari te năpădesc?

22:12b.JOB.022.012 Nu este Dumnezeu sus în ceruri? Priveşte vîrful stelelor, ce înalt este!

22:13b.JOB.022.013 Şi tu zici: ,Ce ştie Dumnezeu? Poate să judece El prin întunerecul de nori?

22:14b.JOB.022.014 Îl înfăşoară norii, nu vede nimic, bolta cerească abea dacă o străbate!`

22:15b.JOB.022.015 Ce! vrei s'apuci pe calea străveche, pe care au urmat -o cei nelegiuiţi,

22:16b.JOB.022.016 cari au fost luaţi înainte de vreme, şi au ţinut cît ţine un pîrîu care se scurge?

22:17b.JOB.022.017 Ei ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi! Ce ne poate face Cel Atot puternic?`

22:18b.JOB.022.018 Şi totuş Dumnezeu le umpluse casele de bunătăţi. -Departe de mine sfatul celor răi! -

22:19b.JOB.022.019 Cei fără prihană vor fi martori ai căderii lor şi se vor bucura, cel nevinovat va rîde de ei

22:20b.JOB.022.020 şi va zice: ,Iată pe protivnicii noştri nimiciţi! Iată-le bogăţiile arse de foc!`

22:21b.JOB.022.021 Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu, şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăş de fericire.

22:22b.JOB.022.022 Primeşte învăţătură din gura Lui, şi pune-ţi la inimă cuvintele Lui.

22:23b.JOB.022.023 Vei fi aşezat iarăş la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel Atot puternic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.

22:24b.JOB.022.024 Aruncă dar aurul în ţărînă, aruncă aurul din Ofir în prundul pîraielor!

22:25b.JOB.022.025 Şi atunci Cel Atot puternic va fi aurul tău, argintul tău, bogăţia ta.

22:26b.JOB.022.026 Atunci Cel Atot puternic va fi desfătarea ta, şi îţi vei ridica faţa spre Dumnezeu.

22:27b.JOB.022.027 Îl vei ruga, şi te va asculta, şi îţi vei putea împlini juruinţele.

22:28b.JOB.022.028 Pe ce vei pune mîna îţi va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina.

22:29b.JOB.022.029 Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecaţi.

22:30b.JOB.022.030 El va izbăvi chiar şi pe cel vinovat, care îşi va datora scăparea curăţiei mînilor tale.``

23

23:1b.JOB.023.001 Iov a luat cuvîntul şi a zis:

23:2b.JOB.023.002 ,,Şi acum plîngerea mea este tot o răzvrătire. Dar suferinţa îmi înăduşe suspinurile.

23:3b.JOB.023.003 Oh! dacă aş şti unde să -L găsesc, dacă aş putea să ajung pînă la scaunul Lui de domnie,

23:4b.JOB.023.004 mi-aş apăra pricina înaintea Lui, mi-aş umplea gura cu dovezi.

23:5b.JOB.023.005 Aş şti ce poate să răspundă, aş vedea ce are să-mi spună.

23:6b.JOB.023.006 Şi-ar întrebuinţa El toată puterea ca să lupte împotriva mea? Nu; ci m'ar asculta negreşit.

23:7b.JOB.023.007 Doar un om fără prihană ar vorbi cu El, şi aş fi iertat pentru totdeauna de Judecătorul meu.

23:8b.JOB.023.008 Dar, dacă mă duc la răsărit, nu este acolo; dacă mă duc la apus, nu -L găsesc:

23:9b.JOB.023.009 dacă are treabă la miazănoapte, nu -L pot vedea; dacă se ascunde la miazăzi, nu -L pot descoperi.

23:10b.JOB.023.010 Dar El ştie ce cale am urmat; şi, dacă m'ar încerca, aş ieşi curat ca aurul.

23:11b.JOB.023.011 Piciorul meu s'a ţinut de paşii Lui; am ţinut calea Lui, şi nu m'am abătut dela ea.

23:12b.JOB.023.012 N'am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.

23:13b.JOB.023.013 Dar hotărîrea Lui este luată, cine i se va împotrivi? Ce -I doreşte sufletul, aceea face.

23:14b.JOB.023.014 El Îşi va împlini dar planurile faţă de mine, şi va mai face şi multe altele.

23:15b.JOB.023.015 De aceea tremur înaintea Lui, şi cînd mă gîndesc la lucrul acesta, mă tem de El.

23:16b.JOB.023.016 Dumnezeu mi -a tăiat inima, Cel Atotputernic m'a umplut de groază.

23:17b.JOB.023.017 Căci nu întunerecul durerii mele mă nimiceşte, nici negura în care sînt înfăşurat.

24

24:1b.JOB.024.001 Pentruce nu păzeşte Cel Atotputernic vremurile de judecată, şi dece nu văd ceice -L cunosc zilele Lui de pedeapsă?

24:2b.JOB.024.002 Sînt unii cari mută hotarele, fură turmele, şi le pasc;

24:3b.JOB.024.003 iau măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei;

24:4b.JOB.024.004 îmbrîncesc din drum pe cei lipsiţi, silesc pe toţi nenorociţii din ţară să se ascundă.

24:5b.JOB.024.005 Şi aceştia, ca măgarii sălbatici din pustie, ies dimineaţa la lucru să caute hrană, şi în pustie trebuie să caute pînea pentru copiii lor.

24:6b.JOB.024.006 Taie nutreţul care a mai rămas pe cîmp, culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.

24:7b.JOB.024.007 Îi apucă noaptea în umezeală, fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.

24:8b.JOB.024.008 Îi pătrunde ploaia munţilor, şi, neavînd alt adăpost, se ghemuiesc lîngă stînci.

24:9b.JOB.024.009 Aceia smulg pe orfan dela ţîţă, iau zălog tot ce are săracul.

24:10b.JOB.024.010 Şi săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strîng snopii şi -s flămînzi;

24:11b.JOB.024.011 în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcă teascul, şi le este sete;

24:12b.JOB.024.012 în cetăţi se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniţi strigă... Şi Dumnezeu nu ia seama la aceste mişelii!

24:13b.JOB.024.013 Alţii sînt vrăjmaşi ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei.

24:14b.JOB.024.014 Ucigaşul se scoală în revărsatul zorilor, ucide pe cel sărac şi lipsit, şi noaptea fură.

24:15b.JOB.024.015 Ochiul preacurvarului pîndeşte amurgul: ,Nimeni nu mă va vedea,` zice el, şi îşi pune o măhramă pe faţă.

24:16b.JOB.024.016 Noaptea sparg casele, ziua stau închişi; se tem de lumină.

24:17b.JOB.024.017 Pentru ei, dimineaţa este umbra morţii, şi cînd o văd, simt toate spaimele morţii.

24:18b.JOB.024.018 Dar nelegiuitul alunecă uşor pe faţa apelor, pe pămînt n'are decît o parte blestemată, şi niciodată n'apucă pe drumul celor vii!

24:19b.JOB.024.019 Cum sorb seceta şi căldura apele zăpezii, aşa înghite locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc.

24:20b.JOB.024.020 Pîntecele mamei îl uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-şi mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfărîmat ca un copac,

24:21b.JOB.024.021 el, care pradă pe femeia stearpă şi fără copii, el care nu face nici un bine văduvei!...

24:22b.JOB.024.022 Şi totuş, Dumnezeu prin puterea Lui lungeşte zilele celor sîlnici, şi iată -i în picioare cînd nu mai trăgeau nădejde de viaţă;

24:23b.JOB.024.023 El le dă linişte şi încredere, are privirile îndreptate spre căile lor.

24:24b.JOB.024.024 S'au ridicat; şi într'o clipă nu mai sînt, cad, mor ca toţi oamenii, sînt tăiaţi ca spicele coapte.

24:25b.JOB.024.025 Nu este aşa? Cine mă va dovedi de minciună, cine-mi va nimici cuvintele mele?``

25

25:1b.JOB.025.001 Bildad din Şuah a luat cuvîntul şi a zis:

25:2b.JOB.025.002 ,,Puterea şi groaza sînt ale lui Dumnezeu; El face să împărăţească pacea în ţinuturile Lui înalte.

25:3b.JOB.025.003 Cine ar putea să -I numere oştile? Şi peste cine nu răsare lumina Lui?

25:4b.JOB.025.004 Cum ar putea omul să fie fără vină înaintea lui Dumnezeu? Cum ar putea cel născut din femeie să fie curat?

25:5b.JOB.025.005 Iată, în ochii Lui nici luna nu este strălucitoare, şi stelele nu sînt curate înaintea Lui;

25:6b.JOB.025.006 cu cît mai puţin omul, care nu este decît un vierme, fiul omului, care nu este decît un viermuşor!``

26

26:1b.JOB.026.001 Iov a luat cuvîntul şi a zis:

26:2b.JOB.026.002 ,,Cît de bine ştii tu să vii în ajutorul slăbiciunii! Cum dai tu ajutor braţului fără putere!

26:3b.JOB.026.003 Ce bune sfaturi dai tu celui fără pricepere! Ce belşug de înţelepciune dai tu la iveală!

26:4b.JOB.026.004 Către cine se îndreaptă cuvintele tale? Şi al cui duh vorbeşte prin tine?

26:5b.JOB.026.005 Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele supt ape şi supt locuitorii lor;

26:6b.JOB.026.006 înaintea Lui locuinţa morţilor este goală, adîncul n'are acoperiş.

26:7b.JOB.026.007 El întinde miazănoaptea asupra golului, şi spînzură pămîntul pe nimic.

26:8b.JOB.026.008 Leagă apele în norii Săi, şi norii nu se sparg supt greutatea lor.

26:9b.JOB.026.009 Acopere faţa scaunului Său de domnie, şi Îşi întinde norul peste el.

26:10b.JOB.026.010 A tras o boltă pe faţa apelor, ca hotar între lumină şi întunerec.

26:11b.JOB.026.011 Stîlpii cerului se clatină, şi se înspăimîntă la ameninţarea Lui.

26:12b.JOB.026.012 Prin puterea Lui turbură marea, prin priceperea Lui îi sfarmă furia.

26:13b.JOB.026.013 Suflarea Lui înseninează cerul, mîna Lui străpunge şarpele fugar.

26:14b.JOB.026.014 Şi acestea sînt doar marginile căilor Sale, şi numai adierea lor uşoară ajunge pînă la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine -l va auzi?``

27

27:1b.JOB.027.001 Iov a luat din nou cuvîntul, a vorbit în pilde, şi a zis:

27:2b.JOB.027.002 ,,Viu este Dumnezeu, care nu-mi dă dreptate! Viu este Cel Atotputernic, care îmi amărăşte viaţa,

27:3b.JOB.027.003 că atîta vreme cît voi avea suflet, şi suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele,

27:4b.JOB.027.004 buzele mele nu vor rosti nimic nedrept, limba mea nu va spune nimic neadevărat.

27:5b.JOB.027.005 Departe de mine gîndul să vă dau dreptate! Pînă la cea din urmă suflare îmi voi apăra nevinovăţia.

27:6b.JOB.027.006 Ţin să-mi scot dreptatea, şi nu voi slăbi; inima nu mă mustră pentru niciuna din zilele mele.

27:7b.JOB.027.007 Vrăjmaşul meu să fie ca cel rău, şi protivnicul meu ca cel nelegiuit!

27:8b.JOB.027.008 Ce nădejde -i mai rămîne celui nelegiuit; cînd îi taie Dumnezeu firul vieţii, cînd îi ia sufletul?

27:9b.JOB.027.009 Îi ascultă Dumnezeu strigătele, cînd vine strîmtoarea peste el?

27:10b.JOB.027.010 Este Cel Atotputernic desfătarea lui? Înalţă el în tot timpul rugăciuni lui Dumnezeu?

27:11b.JOB.027.011 Vă voi învăţa căile lui Dumnezeu, nu vă voi ascunde planurile Celui Atotputernic.

27:12b.JOB.027.012 Dar voi le cunoaşteţi, şi sînteţi de acelaş gînd; pentruce dar vorbiţi aşa de prosteşte?

27:13b.JOB.027.013 Iată soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, moştenirea pe care o hotărăşte Cel Atotputernic celui nelegiuit.

27:14b.JOB.027.014 Dacă are mulţi fii, îi are pentru sabie, şi odraslele lui duc lipsă de pîne.

27:15b.JOB.027.015 Ceice scapă din ai lui, sînt îngropaţi de ciumă, şi văduvele lor nu -i plîng.

27:16b.JOB.027.016 Dacă strînge argint ca ţărîna, dacă îngrămădeşte haine ca noroiul, -

27:17b.JOB.027.017 el le strînge, dar cel fără vină se îmbracă în ele, şi de argintul lui omul fără prihană are parte.

27:18b.JOB.027.018 Casa lui este ca aceea pe care o zideşte molia, ca o colibă pe care şi -o face un străjer.

27:19b.JOB.027.019 Se culcă bogat, şi moare despoiat; deschide ochii, şi totul a pierit.

27:20b.JOB.027.020 Îl apucă groaza ca nişte ape; şi noaptea, îl ia vîrtejul.

27:21b.JOB.027.021 Vîntul de răsărit îl ia, şi se duce; îl smulge cu putere din locuinţa lui.

27:22b.JOB.027.022 Dumnezeu aruncă fără milă săgeţi împotriva lui, şi cel rău ar vrea să fugă să scape de ele.

27:23b.JOB.027.023 Oamenii bat din palme la căderea lui, şi -l flueră la plecarea din locul lui.

28

28:1b.JOB.028.001 Argintul are o mină de unde se scoate, şi aurul are un loc de unde este scos ca să fie curăţit.

28:2b.JOB.028.002 Ferul se scoate din pămînt, şi piatra se topeşte ca să dea arama.

28:3b.JOB.028.003 Omul pune capăt întunerecului, cercetează, pînă în ţinuturile cele mai adînci, pietrele ascunse în negura şi în umbra morţii.

28:4b.JOB.028.004 Sapă o fîntînă departe de locurile locuite; picioarele nu -i mai sînt de ajutor, stă atîrnat şi se clatină, departe de locuinţele omeneşti.

28:5b.JOB.028.005 Pămîntul, de unde iese pînea, este răscolit în lăuntrul lui ca de foc,

28:6b.JOB.028.006 pietrele lui cuprind safir, şi în el se găseşte pulbere de aur.

28:7b.JOB.028.007 Pasărea de pradă nu -i cunoaşte cărarea. Ochiul vulturului n'a zărit -o,

28:8b.JOB.028.008 cele mai trufaşe dobitoace n'au călcat pe ea, şi leul n'a trecut niciodată pe ea.

28:9b.JOB.028.009 Omul îşi pune mîna pe stînca de cremene, şi răstoarnă munţii din rădăcină.

28:10b.JOB.028.010 Sapă şanţuri în stînci, şi ochiul lui priveşte tot ce este de preţ în ele.

28:11b.JOB.028.011 Opreşte curgerea apelor, şi scoate la lumină ce este ascuns.

28:12b.JOB.028.012 Dar înţelepciunea unde se găseşte? Unde este locuinţa priceperii?

28:13b.JOB.028.013 Omul nu -i cunoaşte preţul, ea nu se găseşte în pămîntul celor vii.

28:14b.JOB.028.014 Adîncul zice: ,Nu este în mine`, şi marea zice: ,Nu este la mine.`;

28:15b.JOB.028.015 Ea nu se dă în schimbul aurului curat, nu se cumpără cîntărindu-se cu argint;

28:16b.JOB.028.016 nu se cîntăreşte pe aurul din Ofir, nici pe onixul cel scump, nici pe safir.

28:17b.JOB.028.017 Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul, nu se poate schimba cu un vas de aur ales.

28:18b.JOB.028.018 Mărgeanul şi cristalul nu sînt nimic pe lîngă ea: înţelepciunea preţuieşte mai mult decît mărgăritarele.

28:19b.JOB.028.019 Topazul din Etiopia nu este ca ea, şi aurul curat nu se cumpăneşte cu ea.

28:20b.JOB.028.020 De unde vine atunci înţelepciunea? Unde este locuinţa priceperii?

28:21b.JOB.028.021 Este ascunsă de ochii tuturor celor vii, este ascunsă de păsările cerului.

28:22b.JOB.028.022 Adîncul şi moartea zic: ,Noi am auzit vorbindu-se de ea.`

28:23b.JOB.028.023 Dumnezeu îi ştie drumul, El îi cunoaşte locuinţa.

28:24b.JOB.028.024 Căci El vede pînă la marginile pămîntului, zăreşte totul subt ceruri.

28:25b.JOB.028.025 Cînd a rînduit greutatea vîntului, şi cînd a hotărît măsura apelor,

28:26b.JOB.028.026 cînd a dat legi ploii, şi cînd a însemnat drumul fulgerului şi tunetului,

28:27b.JOB.028.027 atunci a văzut înţelepciunea şi a arătat -o, i -a pus temeliile şi a pus -o la încercare.

28:28b.JOB.028.028 Apoi a zis omului: ,Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere.`

29

29:1b.JOB.029.001 Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis:

29:2b.JOB.029.002 ,,Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,

29:3b.JOB.029.003 cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!

29:4b.JOB.029.004 Cum nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,

29:5b.JOB.029.005 cînd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu;

29:6b.JOB.029.006 cînd mi se scăldau paşii în smîntînă, şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!

29:7b.JOB.029.007 Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,

29:8b.JOB.029.008 tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.

29:9b.JOB.029.009 Mai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură.

29:10b.JOB.029.010 Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.

29:11b.JOB.029.011 Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.

29:12b.JOB.029.012 Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.

29:13b.JOB.029.013 Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.

29:14b.JOB.029.014 Mă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.

29:15b.JOB.029.015 Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.

29:16b.JOB.029.016 Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.

29:17b.JOB.029.017 Rupeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.

29:18b.JOB.029.018 Atunci ziceam: ,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.

29:19b.JOB.029.019 Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.

29:20b.JOB.029.020 Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mînă.`

29:21b.JOB.029.021 Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.

29:22b.JOB.029.022 După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.

29:23b.JOB.029.023 Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.

29:24b.JOB.029.024 Cînd li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.

29:25b.JOB.029.025 Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.

30

30:1b.JOB.030.001 Şi acum!... Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai căror părinţi nu -i socoteam vrednici să -i pun printre cînii turmei mele.

30:2b.JOB.030.002 Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor, cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneţă?

30:3b.JOB.030.003 Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.

30:4b.JOB.030.004 Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei, şi n'au ca pîne de cît rădăcina de bucsau.

30:5b.JOB.030.005 Sînt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.

30:6b.JOB.030.006 Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pămîntului şi în stînci.

30:7b.JOB.030.007 Urlă printre stufişuri, şi se adună supt mărăcini.

30:8b.JOB.030.008 Fiinţe mîrşave şi dispreţuite, -sînt izgoniţi din ţară.

30:9b.JOB.030.009 Şi acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor, am ajuns de batjocura lor.

30:10b.JOB.030.010 Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.

30:11b.JOB.030.011 Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frîu înaintea mea.

30:12b.JOB.030.012 Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi îmi împing picioarele, şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă.

30:13b.JOB.030.013 Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.

30:14b.JOB.030.014 Ca printr'o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.

30:15b.JOB.030.015 Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt, ca un nor a trecut fericirea mea.

30:16b.JOB.030.016 Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m'au apucat zilele suferinţei.

30:17b.JOB.030.017 Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.

30:18b.JOB.030.018 De tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.

30:19b.JOB.030.019 Dumnezeu m'a aruncat în noroi, şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa.

30:20b.JOB.030.020 Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.

30:21b.JOB.030.021 Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mînii Tale.

30:22b.JOB.030.022 Mă ridici, îmi dai drumul pe vînt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.

30:23b.JOB.030.023 Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întîlnesc toţi cei vii.

30:24b.JOB.030.024 Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mînile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?

30:25b.JOB.030.025 Nu plîngeam eu pe cel amărît? N'avea inima mea milă de cel lipsit?

30:26b.JOB.030.026 Mă aşteptam la fericire, şi cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi cînd colo, a venit întunerecul.

30:27b.JOB.030.027 Îmi ferb măruntaiele fără încetare, m'au apucat zilele de durere.

30:28b.JOB.030.028 Umblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.

30:29b.JOB.030.029 Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.

30:30b.JOB.030.030 Pielea mi se înegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.

30:31b.JOB.030.031 Arfa mea s'a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.

31

31:1b.JOB.031.001 Făcusem un legămînt cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.

31:2b.JOB.031.002 Dar ce soartă mi -a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi -a trimes Cel Atotputernic din ceruri?

31:3b.JOB.031.003 Peirea nu -i oare pentru cel rău, şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?

31:4b.JOB.031.004 N'a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi -a numărat El toţi paşii mei?

31:5b.JOB.031.005 Dacă am umblat cu minciuna, de mi -a alergat piciorul după înşelăciune:

31:6b.JOB.031.006 să mă cîntărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, şi-mi va vedea neprihănirea!

31:7b.JOB.031.007 De mi s'a abătut pasul depe calea cea dreaptă, de mi -a urmat inima ochii, de s'a lipit vreo întinăciune de mînile mele,

31:8b.JOB.031.008 atunci eu să samăn şi altul să secere, şi odraslele mele să fie desrădăcinate!

31:9b.JOB.031.009 Dacă mi -a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pîndit la uşa aproapelui meu,

31:10b.JOB.031.010 atunci nevastă-mea să macine pentru altul, şi s'o necinstească alţii!

31:11b.JOB.031.011 Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,

31:12b.JOB.031.012 un foc care mistuie pînă la nimicire, şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.

31:13b.JOB.031.013 De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, cînd se certau cu mine,

31:14b.JOB.031.014 ce aş putea să fac, cînd se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde cînd pedepseşte El?

31:15b.JOB.031.015 Cel ce m'a făcut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l -a făcut şi pe el? Oare nu ne -a întocmit acelaş Dumnezeu în pîntecele mamei?

31:16b.JOB.031.016 Dacă n'am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plîns ochii văduvei,

31:17b.JOB.031.017 dacă mi-am mîncat singur pînea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea,

31:18b.JOB.031.018 eu, care din tinereţă l-am crescut ca un tată, eu, care dela naştere am sprijinit pe văduvă;

31:19b.JOB.031.019 dacă am văzut pe cel nenorocit ducînd lipsă de haine, pe cel lipsit neavînd învălitoare,

31:20b.JOB.031.020 fără ca inima lui să mă fi binecuvîntat, fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei;

31:21b.JOB.031.021 dacă am ridicat mîna împotriva orfanului, pentrucă mă simţeam sprijinit de judecători;

31:22b.JOB.031.022 atunci, să mi se deslipească umărul dela încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărîme!

31:23b.JOB.031.023 Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu, şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.

31:24b.JOB.031.024 Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: ,Tu eşti nădejdea mea`;

31:25b.JOB.031.025 dacă m'am îngîmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe cari le dobîndisem;

31:26b.JOB.031.026 dacă am privit soarele cînd strălucea, luna cînd înainta măreaţă,

31:27b.JOB.031.027 şi dacă mi s'a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducîndu-mi mîna la gură:

31:28b.JOB.031.028 şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m'aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!

31:29b.JOB.031.029 Dacă m'am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie cînd l -a atins nenorocirea,

31:30b.JOB.031.030 eu, care n'am dat voie limbii mele să păcătuiască, să -i ceară moartea cu blestem;

31:31b.JOB.031.031 dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: ,Unde este cel ce nu s'a săturat din carnea lui?`

31:32b.JOB.031.032 Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul;

31:33b.JOB.031.033 dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, şi mi-am închis nelegiuirile în sîn,

31:34b.JOB.031.034 pentrucă mă temeam de mulţime, pentrucă mă temeam de dispreţul familiilor, ţinîndu-mă deoparte şi necutezînd să-mi trec pragul...

31:35b.JOB.031.035 Oh! de aş găsi pe cineva să m'asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de protivnicul meu?

31:36b.JOB.031.036 Ca să -i port scrisoarea pe umăr, s'o leg de fruntea mea ca o cunună;

31:37b.JOB.031.037 să -i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn.

31:38b.JOB.031.038 Dacă pămîntul meu strigă împotriva mea, şi dacă brazdele lui varsă lacrămi;

31:39b.JOB.031.039 dacă i-am mîncat roada fără s'o fi plătit, şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpîni:

31:40b.JOB.031.040 atunci să crească spini din el în loc de grîu, şi neghină în loc de orz!`` Sfîrşitul cuvintelor lui Iov.

32

32:1b.JOB.032.001 Aceşti trei oameni au încetat să mai răspundă lui Iov, pentrucă el se socotea fără vină.

32:2b.JOB.032.002 Atunci s'a aprins de mînie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, din familia lui Ram. El s'a aprins de mînie împotriva lui Iov, pentrucă zicea că este fără vină înaintea lui Dumnezeu.

32:3b.JOB.032.003 Şi s'a aprins de mînie împotriva celor trei prieteni ai lui, pentru că nu găseau nimic de răspuns şi totuş osîndeau pe Iov.

32:4b.JOB.032.004 Fiindcă ei erau mai în vîrstă decît el, Elihu aşteptase pînă în clipa aceasta, ca să vorbească lui Iov.

32:5b.JOB.032.005 Dar, văzînd că nu mai era niciun răspuns în gura acestor trei oameni, Elihu s'a aprins de mînie.

32:6b.JOB.032.006 Şi Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a luat cuvîntul, şi a zis: ,,Eu sînt tînăr, şi voi sînteţi bătrîni: de aceea m'am temut, şi m'am ferit să vă arăt gîndul meu.

32:7b.JOB.032.007 Eu îmi ziceam: ,Să vorbească bătrîneţa, marele număr de ani să înveţe pe alţii înţelepciunea.`

32:8b.JOB.032.008 Dar, de fapt, în om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea.

32:9b.JOB.032.009 Nu vîrsta aduce înţelepciunea, nu bătrîneţa te face în stare să judeci.

32:10b.JOB.032.010 Iată de ce zic: ,Ascultaţi-mă! Îmi voi spune şi eu părerea.

32:11b.JOB.032.011 Am aşteptat sfîrşitul cuvîntărilor voastre, v'am urmărit dovezile, cercetarea pe care aţi făcut -o cuvintelor lui Iov.

32:12b.JOB.032.012 V'am dat toată luarea aminte; şi iată că, niciunul din voi nu l -a încredinţat, niciunul nu i -a răsturnat cuvintele.

32:13b.JOB.032.013 Să nu ziceţi însă: ,În el noi am găsit înţelepciunea; numai Dumnezeu îl poate înfunda, nu un om!`

32:14b.JOB.032.014 Mie nu mi -a vorbit deadreptul: de aceea eu îi voi răspunde cu totul altfel decît voi.

32:15b.JOB.032.015 Ei se tem, nu mai răspund! Li s'a tăiat cuvîntul!

32:16b.JOB.032.016 Am aşteptat pînă şi-au sfîrşit cuvîntările, pînă s'au oprit şi n'au ştiut ce să mai răspundă.

32:17b.JOB.032.017 Vreau să răspund şi eu la rîndul meu, vreau să spun şi eu ce gîndesc.

32:18b.JOB.032.018 Căci sînt plin de cuvinte, îmi dă ghes duhul înlăuntrul meu;

32:19b.JOB.032.019 lăuntrul meu este ca un vin care n'are pe unde să iasă, ca nişte burdufuri noi, gata să plesnească.

32:20b.JOB.032.020 Voi vorbi deci, ca să răsuflu în voie, îmi voi deschide buzele şi voi răspunde.

32:21b.JOB.032.021 Nu voi căuta la înfăţişare, nu voi linguşi pe nimeni;

32:22b.JOB.032.022 căci nu ştiu să linguşesc: altfel, într'o clipeală m'ar lua Ziditorul meu.

33

33:1b.JOB.033.001 Acum dar, Iov, ascultă cuvîntările mele, ia aminte la toate cuvintele mele!

33:2b.JOB.033.002 Iată, deschid gura, şi mi se mişcă limba în cerul gurii.

33:3b.JOB.033.003 Cu curăţie de inimă voi vorbi, buzele mele vor spune adevărul curat:

33:4b.JOB.033.004 Duhul lui Dumnezeu m'a făcut, şi suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă.

33:5b.JOB.033.005 Dacă poţi, răspunde-mi, apără-ţi pricina, fii gata!

33:6b.JOB.033.006 Înaintea lui Dumnezeu eu sînt semenul tău, şi eu ca şi tine am fost făcut din noroi.

33:7b.JOB.033.007 Astfel frica de mine nu te va turbura, şi greutatea mea nu te va copleşi.

33:8b.JOB.033.008 Dar tu ai spus în auzul meu, şi am auzit sunetul cuvintelor tale:

33:9b.JOB.033.009 ,Sînt curat, sînt fără păcat, sînt fără prihană, nu este fărădelege în mine.

33:10b.JOB.033.010 Şi Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea, mă socoteşte vrăjmaş al Lui;

33:11b.JOB.033.011 îmi pune picioarele în butuci, îmi pîndeşte toate mişcările.`

33:12b.JOB.033.012 Îţi voi răspunde că aici n'ai dreptate, căci Dumnezeu este mai mare decît omul.

33:13b.JOB.033.013 Vrei dar să te cerţi cu El, pentrucă nu dă socoteală fiecăruia de faptele Lui?

33:14b.JOB.033.014 Dumnezeu vorbeşte însă, cînd într'un fel, cînd într'altul. dar omul nu ia seama.

33:15b.JOB.033.015 El vorbeşte prin visuri, prin vedenii de noapte, cînd oamenii sînt cufundaţi într'un somn adînc, cînd dorm în patul lor.

33:16b.JOB.033.016 Atunci El le dă înştiinţări, şi le întipăreşte învăţăturile Lui,

33:17b.JOB.033.017 ca să abată pe om de la rău, şi să -l ferească de mîndrie,

33:18b.JOB.033.018 ca să -i păzească sufletul de groapă şi viaţa de loviturile săbiei.

33:19b.JOB.033.019 Şi prin durere este mustrat omul în culcuşul lui, cînd o luptă necurmată îi frămîntă oasele.

33:20b.JOB.033.020 Atunci îi este greaţă de pîne, chiar şi de bucatele cele mai alese.

33:21b.JOB.033.021 Carnea i se prăpădeşte şi piere, oasele cari nu i se vedeau rămîn goale;

33:22b.JOB.033.022 sufletul i se apropie de groapă, şi viaţa de vestitorii morţii.

33:23b.JOB.033.023 Dar dacă se găseşte un înger mijlocitor pentru el, unul din miile acelea, cari vestesc omului calea pe care trebuie s'o urmeze,

33:24b.JOB.033.024 Dumnezeu Se îndură de el şi zice îngerului: ,Izbăveşte -l, ca să nu se pogoare în groapă; am găsit un preţ de răscumpărare pentru el!`

33:25b.JOB.033.025 Şi atunci carnea lui se face mai fragedă ca în copilărie, se întoarce la zilele tinereţei lui.

33:26b.JOB.033.026 Se roagă lui Dumnezeu, şi Dumnezeu îi este binevoitor, îl lasă să -I vadă Faţa cu bucurie, şi -i dă înapoi nevinovăţia.

33:27b.JOB.033.027 Atunci el cîntă înaintea oamenilor, şi zice: ,Am păcătuit, am călcat dreptatea, şi n'am fost pedepsit după faptele mele;

33:28b.JOB.033.028 Dumnezeu mi -a izbăvit sufletul ca să nu intre în groapă, şi viaţa mea vede lumina!`

33:29b.JOB.033.029 Iată, acestea le face Dumnezeu, de două ori, de trei ori, omului,

33:30b.JOB.033.030 ca să -l ridice din groapă, ca să -l lumineze cu lumina celor vii.

33:31b.JOB.033.031 Ia aminte, Iov, şi ascultă-mă! Taci, şi voi vorbi!

33:32b.JOB.033.032 Dacă ai ceva de spus, răspunde-mi! Vorbeşte, căci aş vrea să-ţi dau dreptate.

33:33b.JOB.033.033 Dacă n'ai nimic de zis, ascultă-mă! Taci, şi te voi învăţa înţelepciunea.``

34

34:1b.JOB.034.001 Elihu a luat din nou cuvîntul, şi a zis:

34:2b.JOB.034.002 ,Ascultaţi, înţelepţilor, cuvintele mele! Luaţi aminte la mine, pricepuţilor!

34:3b.JOB.034.003 Căci urechea deosebeşte cuvintele, cum gustă cerul gurii bucatele.`

34:4b.JOB.034.004 Să alegem ce este drept, să vedem între noi ce este bun.

34:5b.JOB.034.005 Iov a zis: ,Sînt nevinovat Şi Dumnezeu nu vrea să-mi dea dreptate;

34:6b.JOB.034.006 am dreptate şi trec drept mincinos; rana mea este jalnică, şi sînt fără păcat.`

34:7b.JOB.034.007 Este vreun om ca Iov, care să bea batjocura ca apa,

34:8b.JOB.034.008 care să umble în tovărăşia celor ce fac rău, care să meargă mînă în mînă cu cei nelegiuiţi?

34:9b.JOB.034.009 Căci el a zis: ,Nu -i foloseşte nimic omului să-şi pună plăcerea în Dumnezeu.`

34:10b.JOB.034.010 Ascultaţi-mă dar, oameni pricepuţi! Departe de Dumnezeu nedreptatea, departe de Cel Atotputernic fărădelegea!

34:11b.JOB.034.011 El dă omului după faptele lui, răsplăteşte fiecăruia după căile lui.

34:12b.JOB.034.012 Nu, negreşit, Dumnezeu nu săvîrşeşte fărădelegea; Cel Atotputernic nu calcă dreptatea.

34:13b.JOB.034.013 Cine L -a însărcinat să cîrmuiască pămîntul? Cine I -a dat lumea în grija Lui?

34:14b.JOB.034.014 Dacă nu s'ar gîndi decît la El, dacă Şi-ar lua înapoi duhul şi suflarea,

34:15b.JOB.034.015 tot ce este carne ar pieri deodată, şi omul s'ar întoarce în ţărînă.

34:16b.JOB.034.016 Dacă ai pricepere, ascultă lucrul acesta, ia aminte la glasul cuvintelor mele!

34:17b.JOB.034.017 Oare ar putea să domnească un vrăjmaş al dreptăţii? Şi vei osîndi tu pe Cel drept, pe Cel puternic,

34:18b.JOB.034.018 care strigă către împăraţi: ,Netrebnicilor!` Şi către domnitori: ,Nelegiuiţilor!`

34:19b.JOB.034.019 Care nu caută la faţa celor mari, şi nu face deosebire între bogat şi sărac, pentrucă toţi sînt lucrarea mînilor Lui?

34:20b.JOB.034.020 Într'o clipă, ei îşi pierd viaţa. La miezul nopţii, un popor se clatină şi piere. Cel puternic piere, fără amestecul mînii vreunui om.

34:21b.JOB.034.021 Căci Dumnezeu vede purtatea tuturor, priveşte paşii fiecăruia.

34:22b.JOB.034.022 Nu este nici întunerec, nici umbră a morţii, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea.

34:23b.JOB.034.023 Dumnezeu n'are nevoie să privească multă vreme, ca să tragă pe un om la judecată înaintea Lui.

34:24b.JOB.034.024 El zdrobeşte pe cei mari fără cercetare, şi pune pe alţii în locul lor.

34:25b.JOB.034.025 Căci El cunoaşte faptele lor: noaptea îi răstoarnă, sînt zdrobiţi.

34:26b.JOB.034.026 Îi loveşte ca pe nişte nelegiuiţi, în faţa tuturor.

34:27b.JOB.034.027 Abătîndu-se dela El, şi părăsindtoate căile Lui,

34:28b.JOB.034.028 ei au făcut să se înalţe la Dumnezeu strigătul săracului. I-au îndreptat luarea aminte la strigătul celui nenorocit.

34:29b.JOB.034.029 Dacă dă El pace, cine poate s'o turbure? Dacă Îşi ascunde El Faţa, cine poate să -L vadă? La fel se poartă fie cu un popor, fie cu un om,

34:30b.JOB.034.030 pentru ca nelegiuitul să nu mai stăpînească şi să nu mai fie o cursă pentru popor.

34:31b.JOB.034.031 Căci a zis el vreodată lui Dumnezeu: ,Am fost pedepsit, nu voi mai păcătui;

34:32b.JOB.034.032 arată-mi ce nu văd; dacă am făcut nedreptăţi, nu voi mai face?`

34:33b.JOB.034.033 Oare după părerea ta va face Dumnezeu dreptate? Tu lepezi, tu alegi, şi nu eu; Spune dar ce ştii!

34:34b.JOB.034.034 Oamenii cu pricepere vor fi de părerea mea, înţeleptul care m'ascultă va gîndi ca mine:

34:35b.JOB.034.035 ,Iov vorbeşte fără pricepere, şi cuvîntările lui sînt lipsite de judecată.

34:36b.JOB.034.036 Să fie încercat dar mai departe, fiindcă răspunde ca cei răi!

34:37b.JOB.034.037 Căci adaugă la greşelile lui păcate noi; bate din palme în mijlocul nostru, îşi înmulţeşte cuvintele împotriva lui Dumnezeu.``

35

35:1b.JOB.035.001 Elihu a luat din nou cuvîntul, şi a zis:

35:2b.JOB.035.002 ,,Îţi închipuieşti că ai dreptate, şi crezi că te îndreptăţeşti înaintea lui Dumnezeu,

35:3b.JOB.035.003 cînd zici: ,La ce-mi foloseşte, ce cîştig am că nu păcătuiesc?`

35:4b.JOB.035.004 Îţi voi răspunde şi la aceasta, ţie, şi prietenilor tăi totodată.

35:5b.JOB.035.005 Uită-te spre ceruri, şi priveşte! Vezi norii, cît de sus sînt faţă de tine?

35:6b.JOB.035.006 Dacă păcătuieşti, ce rău Îi faci Lui? Şi cînd păcatele ţi se înmulţesc, ce -I faci Lui?

35:7b.JOB.035.007 Dacă eşti drept, ce -I dai Lui? Ce primeşte El din mîna ta?

35:8b.JOB.035.008 Răutatea ta nu poate vătăma decît semenului tău, dreptatea ta nu foloseşte decît fiului omului.

35:9b.JOB.035.009 Oamenii strigă împotriva mulţimii apăsătorilor, se plîng de silnicia multora;

35:10b.JOB.035.010 dar niciunul nu zice: ,Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu, care ne insuflă cîntări de veselie noaptea,

35:11b.JOB.035.011 care ne învaţă mai mult decît pe dobitoacele pămîntului, şi ne dă mai multă pricepere decît păsărilor cerului?`

35:12b.JOB.035.012 Să tot strige ei atunci, căci Dumnezeu nu răspunde, din pricina mîndriei celor răi.

35:13b.JOB.035.013 Degeaba strigă, căci Dumnezeu n'ascultă, Cel Atotputernic nu ia aminte.

35:14b.JOB.035.014 Măcarcă zici că nu -L vezi, totuş pricina ta este înaintea Lui: aşteaptă -L!

35:15b.JOB.035.015 Dar, pentru că mînia Lui nu pedepseşte încă, nu înseamnă că puţin Îi pasă de nelegiuire.

35:16b.JOB.035.016 Aşa că Iov îşi deschide gura degeaba, şi spune o mulţime de vorbe fără rost.``

36

36:1b.JOB.036.001 Elihu a urmat şi a zis:

36:2b.JOB.036.002 ,,Aşteaptă puţin, şi voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.

36:3b.JOB.036.003 Îmi voi lua temeiurile de departe, şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.

36:4b.JOB.036.004 Fii încredinţat, cuvîntările mele nu sînt minciuni, ci ai a face cu un om cu simţăminte curate.

36:5b.JOB.036.005 Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni; şi este puternic prin tăria priceperii Lui.

36:6b.JOB.036.006 El nu lasă pe cel rău să trăiască, şi face dreptate celui nenorocit.

36:7b.JOB.036.007 Nu-Şi întoarce ochii de asupra celor fără prihană, şi -i pune pe scaunul de domnie cu împăraţii, îi aşează pentru totdeauna ca să domnească.

36:8b.JOB.036.008 Se întîmplă să cadă în lanţuri, şi să fie prinşi în legăturile nenorocirii?

36:9b.JOB.036.009 Le pune înainte faptele lor, fărădelegile lor, mîndria lor.

36:10b.JOB.036.010 Îi înştiinţează ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă dela nelegiuire.

36:11b.JOB.036.011 Dacă ascultă şi se supun, îşi sfîrşesc zilele în fericire, şi anii în bucurie.

36:12b.JOB.036.012 Dacă n'ascultă, pier ucişi de sabie, mor în orbirea lor.

36:13b.JOB.036.013 Nelegiuiţii se mînie, nu strigă către Dumnezeu cînd îi înlănţuie;

36:14b.JOB.036.014 îşi pierd viaţa în tinereţă, mor ca cei desfrînaţi.

36:15b.JOB.036.015 Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, şi prin suferinţă îl înştiinţează.

36:16b.JOB.036.016 Şi pe tine te va scoate din strîmtoare, ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină, şi masa ta va fi încărcată cu bucate gustoase.

36:17b.JOB.036.017 Dar dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit, pedeapsa este nedeslipită de pricina ta.

36:18b.JOB.036.018 Supărarea să nu te împingă la batjocură, şi mărimea preţului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!

36:19b.JOB.036.019 Oare ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz, şi chiar toate puterile pe cari le-ai putea desfăşura?

36:20b.JOB.036.020 Nu suspina după noapte, care ia popoarele din locul lor.

36:21b.JOB.036.021 Fereşte-te să faci rău, căci suferinţa te îndeamnă la rău.

36:22b.JOB.036.022 Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să înveţe pe alţii ca El?

36:23b.JOB.036.023 Cine Îi cere socoteală de căile Lui, şi cine îndrăzneşte să -I spună: ,,Faci rău?``

36:24b.JOB.036.024 Nu uita să lauzi faptele Lui, pe cari toţi oamenii trebuie să le mărească!

36:25b.JOB.036.025 Orice om le priveşte, fiecare muritor le vede de departe.

36:26b.JOB.036.026 Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu -L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l -a pătruns.

36:27b.JOB.036.027 Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia,

36:28b.JOB.036.028 pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor.

36:29b.JOB.036.029 Şi cine poate pricepe ruperea norului, şi bubuitul cortului Său?

36:30b.JOB.036.030 Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui, şi acoperă adîncimile mării.

36:31b.JOB.036.031 Prin aceste mijloace, El judecă popoarele, şi dă belşug de hrană.

36:32b.JOB.036.032 Ia fulgerul în mînă, şi -l aruncă asupra protivnicilor Lui.

36:33b.JOB.036.033 Dă de veste că e de faţă printr'unbubuit, şi pînă şi turmele Îi simt apropierea.

37

37:1b.JOB.037.001 La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot, şi sare din locul ei.

37:2b.JOB.037.002 Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui!

37:3b.JOB.037.003 Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor, şi fulgerul Lui luminează pînă la marginile pămîntului.

37:4b.JOB.037.004 Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ; şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui.

37:5b.JOB.037.005 Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe cari noi nu le înţelegem.

37:6b.JOB.037.006 El zice zăpezii: ,Cazi pe pămînt!` Zice acelaş lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.

37:7b.JOB.037.007 Pecetluieşte mîna tuturor oamenilor, pentruca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui.

37:8b.JOB.037.008 Fiara sălbatică se trage într'o peşteră, şi se culcă în vizuina ei.

37:9b.JOB.037.009 Vijelia vine dela miazăzi, şi frigul, din vînturile dela miazănoapte.

37:10b.JOB.037.010 Dumnezeu, prin suflarea Lui, face ghiaţa, şi micşorează locul apelor mari.

37:11b.JOB.037.011 Încarcă norii cu aburi, şi -i risipeşte schinteietori;

37:12b.JOB.037.012 mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pămîntului locuit.

37:13b.JOB.037.013 Îi face să pară ca o nuia cu care loveşte pămîntul, sau ca un semn al dragostei Lui.

37:14b.JOB.037.014 Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu!

37:15b.JOB.037.015 Ştii cum cîrmuieşte Dumnezeu norii, şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său?

37:16b.JOB.037.016 Înţelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvîrşită?

37:17b.JOB.037.017 Ştii pentruce ţi se încălzesc veşmintele, cînd se odihneşte pămîntul de vîntul de miazăzi?

37:18b.JOB.037.018 Poţi tu să întinzi cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată?

37:19b.JOB.037.019 Arată-ne ce trebuie să -I spunem. Căci sîntem prea neştiutori ca să -I putem vorbi.

37:20b.JOB.037.020 Cine -I va da de veste că Îi voi vorbi? Dar care este omul care-şi doreşte pierderea?

37:21b.JOB.037.021 Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vînt şi -l va curăţi;

37:22b.JOB.037.022 dela miază-noapte ne vine aurora, şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!

37:23b.JOB.037.023 Pe Cel Atotputernic nu -L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frînge.

37:24b.JOB.037.024 De aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi.``

38

38:1b.JOB.038.001 Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, şi a zis:

38:2b.JOB.038.002 ,,Cine este celce Îmi întunecă planurile, prin cuvîntări fără pricepere?

38:3b.JOB.038.003 Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.

38:4b.JOB.038.004 Unde erai tu cînd am întemeiat pămîntul? Spune, dacă ai pricepere.

38:5b.JOB.038.005 Cine i -a hotărît măsurile, ştii? Sau cine a întins frînghia de măsurat peste el?

38:6b.JOB.038.006 Pe ce sînt sprijinite temeliile lui? Sau cine i -a pus piatra din capul unghiului,

38:7b.JOB.038.007 atunci cînd stelele dimineţii izbucneau în cîntări de bucurie, şi cînd toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?

38:8b.JOB.038.008 Cine a închis marea cu porţi, cînd s'a aruncat din pîntecele mamei ei?

38:9b.JOB.038.009 Cînd i-am făcut haina din nori, şi scutece din întunerec;

38:10b.JOB.038.010 cînd i-am pus hotar, şi cînd i-am pus zăvoare şi porţi;

38:11b.JOB.038.011 cînd am zis: ,Pînă aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mîndria valurilor tale?`

38:12b.JOB.038.012 De cînd eşti, ai poruncit tu dimineţei? Ai arătat zorilor locul lor,

38:13b.JOB.038.013 ca să apuce capetele pămîntului, şi să scuture pe cei răi de pe el?

38:14b.JOB.038.014 Ca pămîntul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?

38:15b.JOB.038.015 Pentruca cei răi să fie lipsiţi de luminalor, şi braţul care se ridică să fie zdrobit?

38:16b.JOB.038.016 Ai pătruns tu pînă la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adîncului?

38:17b.JOB.038.017 Ţi s'au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?

38:18b.JOB.038.018 Ai cuprins tu cu privirea întinderea pămîntului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri.

38:19b.JOB.038.019 Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunerecul unde îşi are locuinţa?

38:20b.JOB.038.020 Poţi să le urmăreşti pînă la hotarul lor, şi să cunoşti cărările locuinţei lor?

38:21b.JOB.038.021 Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare!

38:22b.JOB.038.022 Ai ajuns tu pînă la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,

38:23b.JOB.038.023 pe cari le păstrez pentru vremurile de strîmtoare, pentru zilele de război şi de bătălie?

38:24b.JOB.038.024 Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vîntul de răsărit pe pămînt?

38:25b.JOB.038.025 Cine a deschis un loc de scurgere ploii, şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului,

38:26b.JOB.038.026 pentru ca să cadă ploaia pe un pămînt fără locuitori, pe un pustiu unde nu sînt oameni;

38:27b.JOB.038.027 pentru ca să adape locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba?

38:28b.JOB.038.028 Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă?

38:29b.JOB.038.029 Din al cui sîn iese ghiaţa, şi cine naşte promoroaca cerului,

38:30b.JOB.038.030 ca apele să se îngroaşe ca o piatră, şi faţa adîncului să se întărească?

38:31b.JOB.038.031 Poţi să înozi tu legăturile Găinuşei, sau să deslegi frînghiile Orionului?

38:32b.JOB.038.032 Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului, şi tu cîrmuieşti Ursul mare cu puii lui?

38:33b.JOB.038.033 Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orînduieşti stăpînirea pe pămînt?

38:34b.JOB.038.034 Îţi înalţi tu glasul pînă la nori, ca să chemi să te acopere rîuri de ape?

38:35b.JOB.038.035 Poţi tu să arunci fulgerile, ca să plece? Îţi zic ele: ,Iată-ne?`

38:36b.JOB.038.036 Cine a pus înţelepciunea în negura norilor, sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?

38:37b.JOB.038.037 Cine poate să numere norii cu înţelepciune, şi să verse burdufurile cerurilor,

38:38b.JOB.038.038 pentruca să înceapă pulberea să facă noroi, şi bulgării de pămînt să se lipească împreună?

38:39b.JOB.038.039 Tu izgoneşti prada pentru leoaică, şi tu potoleşti foamea puilor de lei,

38:40b.JOB.038.040 cînd stau ghemuiţi în vizuina lor, cînd stau la pîndă în culcuşul lor?

38:41b.JOB.038.041 Cine pregăteşte corbului hrana, cînd puii lui strigă spre Dumnezeu, cînd umblă rătăciţi şi flămînzi?

39

39:1b.JOB.039.001 Ştii tu cînd îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cînd fată?

39:2b.JOB.039.002 Numeri tu lunile în cari sînt însărcinate, şi cunoşti tu vremea cînd nasc?

39:3b.JOB.039.003 Ele se pleacă, fată puii, şi scapă iute de durerile lor.

39:4b.JOB.039.004 Puii lor prind vlagă şi cresc supt cerul slobod, pleacă, şi nu se mai întorc la ele.

39:5b.JOB.039.005 Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu -l de orice legătură?

39:6b.JOB.039.006 I-am dat ca locuinţă pustiul, şi pămîntul sărac ca locaş.

39:7b.JOB.039.007 El rîde de zarva cetăţilor,

39:8b.JOB.039.008 Străbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde.

39:9b.JOB.039.009 Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?

39:10b.JOB.039.010 Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?

39:11b.JOB.039.011 Te încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare? Şi -i laşi tu grija lucrărilor tale?

39:12b.JOB.039.012 Te laşi tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strîngă în aria ta?

39:13b.JOB.039.013 Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.

39:14b.JOB.039.014 Dar struţoaica îşi încredinţează pămîntului ouăle, şi le lasă să se încălzească în nisip.

39:15b.JOB.039.015 Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cîmp le poate călca în picioare.

39:16b.JOB.039.016 Este aspră cu puii săi de parcă nici n'ar fi ai ei. Că s'a trudit de geaba, nu -i pasă nici de cum!

39:17b.JOB.039.017 Căci Dumnezeu nu i -a dat înţelepciune, şi nu i -a făcut parte de pricepere.

39:18b.JOB.039.018 Cînd se scoală şi porneşte, rîde de cal şi de călăreţul lui.

39:19b.JOB.039.019 Tu dai putere calului, şi -i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie?

39:20b.JOB.039.020 Tu -l faci să sară ca lăcusta? Nchezatul lui puternic răspîndeşte groaza.

39:21b.JOB.039.021 Scurmă pămîntul, şi, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;

39:22b.JOB.039.022 îşi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă înapoi dinaintea săbiei.

39:23b.JOB.039.023 Zîngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,

39:24b.JOB.039.024 fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n'are astîmpăr cînd răsună trîmbiţa.

39:25b.JOB.039.025 La sunetul trîmbiţei parcă zice: ,Înainte!` De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.

39:26b.JOB.039.026 Oare prin priceperea ta îşi ia uliul sborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi?

39:27b.JOB.039.027 Oare din porunca ta se înalţă vulturul, şi îşi aşează cuibul pe înălţimi?

39:28b.JOB.039.028 El locuieşte în stînci, acolo îşi are locuinţa, pe vîrful zimţat al stîncilor şi pe vîrful munţilor.

39:29b.JOB.039.029 De acolo descopere el prada, şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.

39:30b.JOB.039.030 Puii lui îi beau sîngele; şi acolo unde sînt hoituri, acolo -i şi vulturul.

40

40:1b.JOB.040.001 Domnul, a vorbit lui Iov, şi a zis:

40:2b.JOB.040.002 ,,Eşti încredinţat acum tu, care vorbeşti împotriva Celui Atotputernic? Tu care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun răspuns de dat?``

40:3b.JOB.040.003 Iov a răspuns Domnului, şi a zis:

40:4b.JOB.040.004 ,,Iată, eu sînt prea mic; ce să-Ţi răspund? Îmi pun mîna la gură.

40:5b.JOB.040.005 Am vorbit odată, şi nu voi mai răspunde; de două ori, şi nu voi mai adăuga nimic.``

40:6b.JOB.040.006 Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, şi a zis:

40:7b.JOB.040.007 ,,Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz; ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.

40:8b.JOB.040.008 Vrei să nimiceşti pînă şi dreptatea Mea? Şi să Mă osîndeşti, ca să-ţi scoţi dreptatea?

40:9b.JOB.040.009 Ai tu un braţ ca al lui Dumnezeu, şi un glas de tunet ca al Lui?

40:10b.JOB.040.010 Împodobeşte-te cu măreţie şi mărime, îmbracă-te cu strălucire şi cu slavă!

40:11b.JOB.040.011 Varsă-ţi valurile mîniei tale, şi doboară cu o privire pe cei trufaşi!

40:12b.JOB.040.012 Smereşte cu o privire pe cei trufaşi, zdrobeşte pe loc pe cei răi,

40:13b.JOB.040.013 ascunde -i pe toţi împreună în ţărînă, înveleşte-le faţa în întunerec!

40:14b.JOB.040.014 Şi atunci voi aduce şi Eu lauda puterii dreptei tale.

40:15b.JOB.040.015 Uită-te la ipopotamul, căruia i-am dat viaţă ca şi ţie! El mănîncă iarbă ca boul.

40:16b.JOB.040.016 Uită-te ce tărie are în coapse, şi ce putere are în muşchii pîntecelui său!

40:17b.JOB.040.017 Îşi îndoaie coada tare ca un cedru, şi vinele coapselor lui sînt întreţăsute.

40:18b.JOB.040.018 Oasele lui sînt ca nişte ţevi de aramă, mădularele lui sînt ca nişte drugi de fer.

40:19b.JOB.040.019 El este cea mai mare dintre lucrările lui Dumnezeu. Cel ce l -a făcut l -a înzestrat cu o suliţă..

40:20b.JOB.040.020 El îşi găseşte hrana în munţi, unde se joacă toate fiarele cîmpului.

40:21b.JOB.040.021 Se culcă supt lotus, în mijlocul trestiilor şi mlaştinilor.

40:22b.JOB.040.022 Desişul lotusului îl acopere cu umbra lui, sălciile pîrîului îl înconjoară.

40:23b.JOB.040.023 Dacă se întîmplă ca rîul să iasă din matcă, el nu fuge: chiar de s'ar năpusti Iordanul în gîtlejul lui, el ar rămînea liniştit.

40:24b.JOB.040.024 Crezi că -l poţi prinde lovindu -l în faţă? Sau crezi că -i vei putea străpunge nasul cu ajutorul laţurilor?

41

41:1b.JOB.041.001 Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să -i legi limba cu o funie?

41:2b.JOB.041.002 Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să -i străpungi cu un cîrlig falca?

41:3b.JOB.041.003 Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?

41:4b.JOB.041.004 Va face el un legămînt cu tine. ca să-ţi fie rob pe vecie?

41:5b.JOB.041.005 Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?

41:6b.JOB.041.006 Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?

41:7b.JOB.041.007 Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe, şi capul cu căngi?

41:8b.JOB.041.008 Ridică-ţi numai mîna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să -l loveşti.

41:9b.JOB.041.009 Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a -l prinde: numai să -l vezi, şi cazi la pămînt!

41:10b.JOB.041.010 Nimeni nu este atît de îndrăzneţ ca să -l întărîte. Cine Mi s'ar împotrivi în faţă?

41:11b.JOB.041.011 Cui sînt dator, ca să -i plătesc? Supt cer totul este al Meu.

41:12b.JOB.041.012 Vreau să mai vorbesc iarăş de mădularele lui, şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.

41:13b.JOB.041.013 Cine -i va putea ridica veşmîntul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?

41:14b.JOB.041.014 Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cît sînt de înspăimîntătoare!

41:15b.JOB.041.015 Scuturile lui măreţe şi puternice, sînt unite împreună ca printr'o pecete;

41:16b.JOB.041.016 se ţin unul de altul, şi nici aerul n'ar putea trece printre ele.

41:17b.JOB.041.017 Sînt ca nişte fraţi cari se îmbrăţişează, se apucă, şi rămîn nedespărţiţi.

41:18b.JOB.041.018 Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sînt ca geana zorilor.

41:19b.JOB.041.019 Din gura lui ţîşnesc flacări, scapără schintei de foc din ea.

41:20b.JOB.041.020 Din nările lui iese fum, ca dintr'un vas care fierbe, ca dintr'o căldare fierbinte.

41:21b.JOB.041.021 Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flacări.

41:22b.JOB.041.022 Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.

41:23b.JOB.041.023 Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.

41:24b.JOB.041.024 Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesupt.

41:25b.JOB.041.025 Cînd se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.

41:26b.JOB.041.026 Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.

41:27b.JOB.041.027 Pentru el ferul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.

41:28b.JOB.041.028 Săgeata nu -l pune pe fugă, pietrele din praştie sînt ca pleava pentru el.

41:29b.JOB.041.029 Nu vede în ghioagă decît un fir de pai, şi rîde la şuieratul săgeţilor.

41:30b.JOB.041.030 Supt pîntecele lui sînt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.

41:31b.JOB.041.031 Face să clocotească fundul mării ca un cazan, şi -l clatină ca pe un vas plin cu mir.

41:32b.JOB.041.032 În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adîncul pare ca pletele unui bătrîn.

41:33b.JOB.041.033 Pe pămînt nimic nu -i este stăpîn; este făcut, ca să nu se teamă de nimic.

41:34b.JOB.041.034 Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mîndre dobitoace.``

42

42:1b.JOB.042.001 Iov a răspuns Domnului, şi a zis:

42:2b.JOB.042.002 ,,Ştiu că Tu poţi totul, şi că nimic nu poate sta împotriva gîndurilor Tale``. -

42:3b.JOB.042.003 ,,Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?`` -,,Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, cari sînt mai pe sus de mine şi pe cari nu le pricep.`` -

42:4b.JOB.042.004 ,,Ascultă-Mă, şi voi vorbi; te voi întreba, şi Mă vei învăţa.`` -

42:5b.JOB.042.005 ,,Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te -a văzut.

42:6b.JOB.042.006 De aceea mi -e scîrbă de mine şi mă pocăiesc în ţărînă şi cenuşă.``

42:7b.JOB.042.007 Dupăce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, a zis lui Elifaz din Teman: ,,Mînia Mea S'a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentrucă n'aţi vorbit aşa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.

42:8b.JOB.042.008 Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov, şi aduceţi o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n'aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.``

42:9b.JOB.042.009 Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama s'au dus şi au făcut cum le spusese Domnul. Şi Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov.

42:10b.JOB.042.010 Domnul a adus pe Iov iarăş în starea lui dela început, dupăce s'a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi Domnul i -a dat înapoi îndoit decît tot ce avusese.

42:11b.JOB.042.011 Fraţii, surorile, şi vechii prieteni ai lui Iov au venit toţi să -l vadă, şi au mîncat cu el în casă. L-au plîns şi l-au mîngîiat pentru toate nenorocirile, pe cari le trimesese Domnul peste el, şi fiecare i -a dat un chesita şi un inel de aur.

42:12b.JOB.042.012 În cei din urmă ani ai săi, Iov a primit dela Domnul mai multe binecuvîntări decît primise în cei dintîi. A avut patrusprezece mii de oi, şase mii de cămile, o mie de părechi de boi, şi o mie de măgăriţe.

42:13b.JOB.042.013 A avut şapte fii şi trei fete;

42:14b.JOB.042.014 celei dintîi i -a pus numele Iemima, celei de a doua Cheţia, şi celei de a treia Cheren-Hapuc.

42:15b.JOB.042.015 În toată ţara nu erau femei aşa de frumoase ca fetele lui Iov. Tatăl lor le -a dat o parte de moştenire printre fraţii lor.

42:16b.JOB.042.016 Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani, şi a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi pînă la al patrulea neam.

42:17b.JOB.042.017 Şi Iov a murit bătrîn şi sătul de zile